În Cariere, Interviuri

[Ioana Şopov ] Explorez până ajung la o soluție vizuală bună. Nu rapidă și nici comodă.

ioana-sopov-header

Oficial, Ioana ilustrează de 7 ani. Neoficial din liceu, când visa să devină o pictoriţă boemă cu mansardă în Paris. Despre munca ei spune că este caracterizată de diversitate, pentru că îi place să experimenteze şi să exploreze cât mai multe opţiuni vizuale. În prezent este coffee drinker la Visual Playground şi pencil pusher freelancer. Aflăm de la Ioana în continuare, despre cum se compun, descompun şi aranjează lucrurile în lumea ilustrată de ea.

  • Începem cu termenul cheie din tema lunii: comunicarea vizuală. Cum ai explica-o?

Comunicarea de orice fel se realizează printr-un un limbaj specific.

 

Limbajul are în general câteva componente cheie – alfabet, sintaxă, gramatică etc. – pe care și limbajul vizual le încorporează.

 

Forma și culoarea stau la baza lui, ca un fel de alfabet.

 

Formele rotunjoare par prietenoase, inofensive, ne aduc aminte de bebeluși și pui de animale la un nivel primar; liniile diagonale dau senzația de dinamism pentru că în lumea noastră fizică, în general, ceea ce e înclinat va cădea la un moment dat, iar culorilor le-am atribuit diverse stări emoționale sau senzații fizice pe care le poți reda într-o imagine.

 

Dar sensul imaginii vine din relația dintre forme, la fel cum ordinea sunetelor reprezentate prin litere formează cuvinte.

 

Poți lua aceleași elemente grafice și le poți aranja în zeci de feluri, fiecare compoziție va spune altceva.

 

De-aia e foarte important să iei în calcul exact ce vrei să spui când gândești o imagine.

f8bc8a34745229.56dc73bbf3fe2

 

  • Există ilustraţie bună şi ilustraţie proastă? Care sunt criteriile pe baza cărora poţi trage o astfel de concluzie şi ce ar trebui să bifeze o ilustraţie bună?

Ca în orice formă de exprimare personală există o doză sănătoasă de subiectivism de care nu te poți descotorosi atunci când judeci.

 

E foarte greu să trasezi o linie clară între ce e bun și ce e prost în domeniul ilustrației, tocmai pentru că există atâția factori la mijloc.

 

Limbajul vizual de care aminteam mai sus nu este unul chiar universal, în primul rând. Lăsând la o parte instinctele de bază de care ziceam apropos de forme și culori (spre exemplu instinctul primar de a privi formele ascuțite cu suspiciune pentru că în realitatea chiar înțeapă), există tot felul de influențe culturale și sociale în felul în care percepem imaginile din jur.

 

Desigur, există câteva repere care se apropie mai mult de un sistem obiectiv de ”notare”. Atunci când apreciez o ilustrație încerc să analizez mesajul, compoziția și tehnica din spate, să îmi dau seama de ce îmi place sau ce anume îmi displace la grafica respectivă.

 

Pe mine mă atrag compozițiile puternice și combinații surprinzătoare de culori indiferent de stilul grafic al imaginii.

 

Cred că o ilustrație cu adevărat bună e una pe care-o ”înțelegi” din prima, fără niciun ”dar”. Ca o piesă pe care-o pui la favorites după 3 secunde de ascultat pentru că știi sigur că o să-ți placă toată după primele măsuri.

 

Și sună magic, știu, dar în spatele unei astfel de imagini se află de obicei o grămadă de know-how și studiu.

 

desen-ioana-sopov

 

  • Care este abordarea ta în procesul de creaţie & cum se desfăşoară acesta? De la briefing şi până la produsul final.

E foarte important să fii flexibil în procesul de creație, mai ales ca ilustrator. Mi se întâmplă uneori ca prin instinctul ascuțit de experiență să am un flash – imediat după sau chiar în timpul briefingului pe un proiect – de cum o să îl fac.

 

Apoi totul merge lin până la produsul finit, fac o schiță pe care construiesc restul imaginii și pare cel mai ușor și plăcut job din lume.

 

Dar de cele mai multe ori nu e atât de simplu. După ce mă familiarizez cu brieful, fac niște research, caut referințe, fac studii dacă e nevoie.

 

M-am învățat să fac 2-3 schițe, nu una, chiar dacă-mi place prima. ”Don’t fall in love with your darlings”, o lecție pe care-am învățat-o foarte greu. Justin Oaksford, un ilustrator pe care-l apreciez, zicea într-un video că fiecare desen reprezintă suma unor decizii pe care le iei în momentul în care îl faci.

 

Ca să poți decide ce și cum să faci ca să iasă cel mai bun desen e foarte important să explorezi cât mai multe opțiuni. Asta e singura chestie pe care încerc s-o fac constant, indiferent de natura proiectului.

Explorez până simt că am ajuns la o soluție vizuală bună. Nu rapidă și nici comodă.

eb95fd44836431.585cf9f926f20

 

  • În ilustraţiile tale întâlnim o mulţime de personaje cu tot felul de atitudini şi personalităţi. Ce anume makes or brakes un personaj de ilustraţie?

Cred că cel mai important factor este cel de identificare cu personajul.

 

Până la urmă ne atașăm de personaje în funcție de felul în care rezonăm cu el, fie că sunt mascote, desene animate sau personaje din comicuri.

 

Ca cineva să se poată identfica, personajul trebuie să aibă o personalitate, o poveste în spate care nu se vede explicit decât prin atitudinea pe care o are, hainele cu care e îmbrăcat, felul în care-și aranjează părul și toate detaliile care îl fac să pară ”viu” și nu doar niște linii pe o foaie.

58a8da11046605.560f3c3cd351c

 

39600c26926399.5635e2ab61b4c 70b2ea36696013.572653c628f4e

 

  • Care îţi sunt tools of trade?

Până anul trecut aș fi zis că digitalul, dar recent am început să experimentez cu tot felul de tehnici analog. Cam tot ce lucrez client-work e digital însă, am un Cintiq 22HD și un abonament la Creative Cloud de care nu m-aș despărți niciodată.

 

În rest îmi place să ilustrez în acuarelă și tuș, și mai nou, am descoperit cât de mișto sunt guașele. Mai am câteva tehnici pe listă pe care de-abia aștept să le încerc.

guasa-ilustratii guasa

 

  • Ce ar conţine kitul de supravieţuire în domeniu pentru un ilustrator?

kit-ilustrator1. Important e să nu te dai bătut. E un clișeu dar e adevărat.

De la scara cea mai mică (când nu-ți iese un desen) la cea mai mare (nu ai suficiente proiecte pe moment), nu trebuie să te oprești din încercat. 

Întotdeauna sunt momente în care mă îndoiesc de mine și ceea ce fac, dar atunci încerc să-mi aduc aminte de ce mi-am dorit să fiu ilustrator în primul rând și cât de multă bucurie îmi aduce jobul ăsta și devine un pic mai ușor să trec peste momentele de cumpănă existențială.

 

2. Oricât ți-ar plăcea să faci ilustrație, când o faci ca job nu trebuie să pierzi din vedere partea de client management și problema spinoasă a deadline-urilor.

E important să înveți din timp ce drepturi și responsabilități ai în cadrul unei relații profesionale cu un client și cum să te ocupi de relație astfel încât să nu apară nemulțumiri pe nicio parte.

Aici vreau să menționez cartea”Design Is A Job” de Mike Monteiro care m-a ajutat mult din punctul ăsta de vedere. 

Pe lânga asta e bine să înveți să-ți organizezi deadline-urile într-un mod eficient, dar uman.

Prima greșeală e să îți asumi prea multe, prea repede și ajungi să faci mai mult rău decât bine.

Când îți dozezi efortul în mod responsabil poți evita perioade de burnout creativ grav.

 

3. Spec Work, sau specula cu muncă creativă e un fenomen foarte răspândit. 

Se tot discută și există tot felul de articole și talk-uri pe net despre motivele pentru care nu e ok să oferi ”expunere” sau ”promovare” unui designer sau artist. 

Până la urmă fiecare își stabilește propriile limite etice sau morale. Eu prefer să ofer muncă pro-bono doar ONG-urilor sau cauzelor în care cred personal.

 

4. Nu în ultimul rând, răbdarea este esențială.

Când mă întreabă cineva de când fac ilustrație și le răspund cu un număr în continuă creștere (6-7 ani), primul instinct e să zic ”wow, ce mult timp a trecut”.

Al doilea instinct e să zic ”wow, 7 ani aproape și n-am învățat decât atât”. Pe scurt, e un drum lung și greu, trebuie să ai răbdare cu tine și cu munca ta.

 

  • Se poate dezvolta simțul estetic pentru a recunoaște (sau genera) o comunicare vizuală bună? 

Simțul estetic sau cultura vizuală se dezvoltă, nu se naște din neant, clar.

Până la urmă, you are what you consume.

 

Cred că rolul formativ principal îl are informația vizuală pe care o absorbi organic pe parcursul vieții.


De exemplu, după ce vezi câteva OOH-uri interesante sau chiar frumos făcute o să-ți crească un pic standardale la care te raportezi.

 

Muzeele, expozițiile, cărțile ilustrate,  jocurile și filmele pe care le consumi ajung să schimbe felul în care relaționezi cu tot ce înseamnă grafică.
Mie mi-a plăcut întotdeauna și partea teoretică, sunt un pic de history nerd și am avut o super pasiune pentru istoria artei. Cred că e util să ai o idee generală despre evoluția artelor vizuale mai ales dacă ai un job tangent acestora.

5a29d937337001.573cbbbbc7252 praslea

 

  • De ce trebuie să ții cont când vrei să creezi ceva memorabil, vizual?

Sincer nu cred că am competența necesară să răspund la întrebarea asta la modul general.

 

Există atât de mult content grafic în 2017, într-o lume hipervizuală, hiperconectată și hiperdinamică, încât memorabil aproape că și-a pierdut sensul.

 

Dar dacă ar fi să vorbesc din experința personală, aș zice că trebuie să te legi de un concept sincer și autentic cumva. Legătura emoțională pe care cineva o formează cu o imagine, campanie sau ilustrație țintește către miezul conceptual, iar felul în care e ”ambalat” susține formarea acestei relații între imagine și privitor.

Atâta timp cât conceptul și grafica sunt legate cumva cred că ești pe drumul cel bun.

15895182_1036815963091792_3726802273565550656_n

 

  • Ce ar trebui să înțeleagă cei profilaţi pe alte specializari – marketing, copywriting, development etc. – despre comunicarea vizuală și scopul ei?

Că e super importantă. Serios. Și scopul ei este să ne facă tuturor viața mai ușoară, frumoasă și bogată.

 

Pe lânga asta, printre cele mai reușite proiecte sunt cele colaborative, unde ne unim forțele și skill-urile să scoatem ceva mișto.

 

  • Două-trei sau patru şi jumătate golden rules pe care le-ai ilustra (rules despre design sau orice altceva):

Ok, tot din repertoriul ”mi-aș fi dorit să știu asta la 19 ani”:

 

Renunță la ego — când abia te apuci de ilustrație sau desen e ușor să ignori cât de multe lucruri îți scapă. Lasă repede aroganța și pune-te pe studiat și învățat, nu degeaba în Renaștere toți marii maeștri începeau ca ucenici.

 

Fii flexibil — învață să accepți critica; da, chiar și pe aia răutăcioasă.

 

Fără anxietate — cineva, undeva sigur crede că ești praf indiferent de ce faci, așa că treci peste și postează-ți lucrările peste tot. Auto-promovarea este esențială în ziua de azi, iar social media și site-urile gen Behance o fac foarte accesibilă celor care se încumetă.

 

Experimentează — spune da proiectelor diverse, colaborărilor inedite și ideilor intimidante. S-ar putea să fii plăcut surprins de rezultate.

 

Și să nu uităm: networking, networking, networking — nu subestima niciodată puterea socializării; da, chiar dacă ești introvertit.

 

  • Care crezi/speri că va fi rolul şi responsabilitatea ilustraţiei în viitorul îndepărtat?

Cred că trăim într-o lume hipervizuală, cum ziceam mai sus, și ilustrația joacă un rol foarte important.

 

Până în momentul de față ilustrația și-a schimbat poziționarea din termen aproape derizoriu în lumea artei într-o componentă de bază a comunicării vizuale contemporane.

 

Sper doar că traiectoria va fi una asemănătoare și pe viitor. O chestie cu care experimentez eu acum e ilustrația în VR, concept care mi se pare game-changing pe termen lung.

 

De asemenea văd din ce în ce mai multe persoane pasionate care își iau inima-n dinți și pun creionul sau stylusul la treabă și văzând câtă bucurie le aduce nu pot decât să sper că se vor înmulți în continuare.

 

Până la urmă rolul ilustrației nu e doar utilitar, de a comunica ceva, ci și de a bucura atât privitorul cât și ilustratorul în sine.

Ioana-SOPOV-5895ddee800e7__880
  • De unde înveţi & îţi reîncarci rezervorul cu inspiraţie?

O sursă constantă de inspirație pentru mine sunt animațiile.

 

Am zeci de taburi Vimeo deschise cu tot felul de shorturi animate, am o colecție de cărți de concept și visual development de la Pixar și Disney pe care le răsfoiesc odată la ceva vreme.

 

Insightul pe care îl câștigi din procesul zecilor de artiști care contribuie la producții de genul ăsta mi se pare prețios.

 

Încerc să îmi fac timp periodic pentru studii – peisaje, crochiuri, materiale, de toate – iar atunci când nu reușesc să mă țin de ele simt lipsa grav.

 

Tot încerc să învăț cât mai multe despre compoziție. Am observat că odată la ceva timp e foarte util să mă întorc la principiile de bază și la Framed Ink. Când e vorba de lumină și culoare baza și vârful pentru mine sunt în cartea lui James Gurney, Color & Light.

 

Tangențial găsesc inspirație în tot. Îmi place să mă joc destul de mult, în mod special RPG-uri ca Mass Effect sau Witcher care sunt opere de artă în sine.

 

Mă uit la seriale, filme, comic books și graphic novels, totul ajunge într-un fel sau altul să aibă impact asupra muncii mele.

 

Nu în ultimul rând învăț din Visual Playground, cot la cot cu participanții și deseori chiar de la ei.

visual-playground