În Editorial

Designerul: expresia pură a capitalismului

Capitalismul

Indiferent de cum privim lucrurile, indiferent în spatele căror cuvinte mari ne ascundem, scopul designului a fost mereu și va rămâne mereu același: să vândă.

Am citit acum câteva săptămâni articolul lui Radu, ca răspuns la o campanie de awareness (mai multe vedeți pe blogul lui). La un moment dat, Radu punctează următorul lucru:

Trăim în capitalism, supravieţuieşte cel mai competitiv, DAR, cât timp singurul criteriu în alegerea unui designer (şi de acum încolo prin designer înțelegem atât freelanceri, cât şi agenţii) este cel financiar, numai în jos putem să mergem.

Argumentarea în direcția aceasta a continuat și în comentariile postate de Viorel.

Exemplele date sunt pertinente și corecte, în contextul dat – cu excepția faptului că logo-ul de la Nike a costat $35 :). Dacă vorbim despre clienți și agenții, e normal să încercăm să explicăm incompetența care există. Dar nu cred că e destul evident că România nu este o excepție și că agenții și clienți de acest tip există absolut oriunde în lumea asta. Și e perfect normal să fie așa.

Piața liberă are obiceiul ăsta „prost” de a se baza pe cerere și ofertă. Mecanismul cel mai important (și cel mai nemilos) al capitalismului este „survival of the fittest”. Când cererea este mai mică, ofertele cele mai bune supraviețuiesc. Când e invers, până și cele mai stupide oferte își găsesc client.

Până aici nimic nou, în contextul dat.

Dar se mai întâmplă un fenomen interesant. Piața se adaptează, orice fel de cerere  își găsește până la urmă oferta potrivită. Nu e nimic rău în asta, e așa cum ar trebui să fie.

Credeți că oare clienții Big SpaceshipFirstborn sau Pentagram sunt conștienți de site-uri gen Templatemonster sau Elance? Credeți că s-ar simți pentru un moment jecmăniți fiindcă nu au pus mai întâi brieful pe Elance sau pentru că nu au căutat un template, doar ca să fie siguri? Credeți că cei care apelează la Templatemonster știu ce prețuri taxează Pentagram?

Noțiunea de piață liberă nu se aplică doar în design

Ce tindem să uităm în toată discuția aceasta este tocmai faptul că noțiunea de piață liberă nu se aplică doar în design. Acel client metaforic despre care vorbim se lovește în verticala lui de aceleași reguli de piață. Același dans aspru de a se adapta cererilor de pe piață.

Acest lucru înseamnă că va face tot ce îi stă în putere să fie competitiv, să fie puțin mai sus decât restul, să se diferențieze. Va lucra  la preț, la calitate, la eficiența producției sau a serviciilor, la comunicare. Și abia aici își are loc și designul.

Clientul care ajunge să apeleze la astfel de servicii o face dintr-o necesitate. În funcție de posibilități, va investi mai mult sau mai puțin. Și va încerca să-și maximizeze investiția. Așa cum, până la urmă, facem fiecare dintre noi, atunci când suntem clienți la rândul nostru.

În România, având în vedere mărimea pieței, ajunge ca un singur competitor să își facă treaba bine. E de ajuns să existe un singur termen de reper, pentru a crește nivelul întregii verticale.

Un exemplu foarte bun este reprezentat de ce s-a întamplat în HORECA. În centrul oricărui oraș mai mare, următoarea cafenea care se deschide trebuie să fie și mai și față de restul, se investesc și mai mulți bani, apare necesitatea de a apela la designeri de ambient specializați.

Acum 5 ani era imposibil să vorbești despre investiții de 100,000 de euro pentru o cafenea. Acum, de la această sumă începe discuția pentru un loc cu poziționare premium. Bineînțeles, asta nu înseamnă că toate localurile mici, de cartier, se închid.

Designerul este expresia pură a capitalismului

Un designer bun eficientizează comunicarea mesajului comercial prin evidențierea și poziționarea acestuia vizual și conceptual în contextul publicului țintă. Adică un designer bun vinde mai bine.

Eu nu cred că agenția sau clientul sau designerul sunt de vină. Cred că suntem în plin proces de segmentare și nu știm cum să reacționăm. Nu există un client bun sau rău, cum nu există o agenție competentă sau incompetentă.

Cred că încă nu există cerere pentru tot ceea ce un designer cu adevărat bun (sau agenție) ar putea oferi. De aceea, 90% dintre cei care taxează prețuri mai mari de câteva sute de euro pentru un logo au clienți străini. Acolo există deja necesitatea pentru ce fac ei. La noi încă nu, cel puțin nu la nivel instituționalizat.

Acei clienți și acele agenții care azi sunt excepția de la regulă, vor fi jucătorii importanți în câțiva ani. Din necesitatea de a se diferenția, au învățat. Și fac lucrurile puțin altfel.

Iar designerii care azi fac logo-uri pentru $25 vor învăța și ei. Poate nu toți, dar nici asta nu e o problemă – mereu vor exista clienți care nu vor sau nu își permit mai mult de $25 pentru un logo.

Și e în regulă așa – e vorba de cerere și ofertă.

Sursă imagine