În Inspirație

Istoria unor fonturi populare

fonturi populare

Acum aproximativ 1000 de ani, chinezul Bi Sheng inventa litera mobilă. O lucrare organică și geometrică în același timp, care avea să revoluționeze scrierea în lumea vestică, odată cu apariția presei tipografice cu litere mobile a lui Johannes Gutenberg, la începutul secolului al XV-lea.

Pe atunci, literele erau turnate în matrițe și asamblate în forme, iar după ce erau folosite, erau puse deoparte în carcase pentru a fi utilizate cu următoarea ocazie. Din acel moment, au început să ia naștere familiile de fonturi, familii a căror complexitate a evoluat de-a lungul timpului, cot la cot cu tehnicile tipografice care, în 1880, au ajuns la imprimarea automată, o tehnică prin care literele erau culese și turnate în rânduri întregi de o mașină numită linotip.

De la începutul secolului al XV-lea și până în prezent, au fost desenate sute de mii de familii de fonturi. Unele sunt caracterizate drept clasice (umaniste), iar forma lor se aseamănă îndeaproape cu caligrafia și mișcarea mâinii, altele sunt fonturi de tranziție și moderne, cu forme mai abstracte și mai puțin organice, precum cele prezentate mai jos.

DIN – 1926

Deși după nume nu ne pare cunoscut, plăcuțele de înmatriculare auto din țara noastră, dar și din alte țări europene, sunt scrise cu fonturi derivate din DIN. Acest font a fost creat în anul 1926 de către Ludwig Goller, Engineer Designer la Siemens și președinte al Comisiei DIN pentru Proiectare, de unde și numele. În urma publicării “Normschriften” (“Familii de fonturi standard”) în 1936, DIN a devenit fontul oficial pentru scrierea numelor de străzi și a numerelor de case din Germania. În același an, Siemens a folosit fontul în logo-ul său.

1. Ludwig Goller

2. DIN

3. Signalectică stradală

4. Plăcuțe de înmatriculare auto

5. Logo Siemens

FUTURA – 1927

Fontul fără serife Futura a fost desenat de Paul Renner în anul 1927. Născut în Germania, Renner a avut o influență majoră în tranziția de la fontul tradițional al secolului al XIX-lea la cel modern al secolului al XX-lea. Familia de fonturi Futura, definită printr-o geometrie puternică, cu forme rotunde, a oferit o alternativă foarte bine primită de tipografii și designerii vremii, sătui deja de Gothic și Roman.

1. Paul Renner

2. Futura

3. Broșura Bauer

4. Plăcuță Apollo 11

5. Volkswagen logo

6. Shell document 

TIMES – 1931

Deși există controverse cu privire la originile acestui font, povestea oficială spune că el a fost comandat de ziarul britanic The Times în anul 1931 și a fost desenat de Victor Lardent – artist la departamentul de publicitate al cotidianului, după ce Stanley Morison, consultant la acea vreme pe partea de typography la publicație, a scris un articol critic la adresa fonturilor învechite și greu lizibile folosite de The Times.

Astfel, fontul a fost desenat de Victor, dar sub supravegherea și îndrumarea lui Stanley. De altfel, revizuirea pe care a făcut-o Stanley pe font a adus cu sine și redenumirea lui în Times New Roman. Este impresionant faptul că fontul a fost folosit de The Times timp de 40 de ani, din 1932 până în 1972. Totuși, Times New Roman nu și-a câștigat popularitatea datorită cotidianului londonez, ci adoptării lui în produsele Microsoft.

1. Stanley Morison

2. Times New Roman

3. The Times

4. Liberal logo

OPTIMA – 1954

Povestea familiei de fonturi fără serife, Optima, a început în anul 1950, pe când neamțul Hermann Zapf cerceta designul de fonturi italienesc la Basilica di Santa Croce din Florența. Acolo, el a găsit din întâmplare o piatră funerară romană antică ce nu era de obicei observată de trecători și turiști. Literele gravate în piatră erau neobișnuite datorită faptului că nu aveau tradiționalul serif. Zapt a fost extrem de încântat de această descoperire și dornic să înceapă lucrul chiar la locul faptei, dar întâmplarea a făcut că rămasese fără hârtie chiar înainte de a găsi piatra funerară. Ca urmare, primele schițe pentru fontul Optima au fost făcute pe o bancnotă de 1000 de lire.

Creat pentru turnătoria tipografică D. Stempel AG din Frankfurt, familia de fonturi, denumită de către oamenii de vânzare de la Stempel “Optima”, a fost lansată în 1958. Deși Hermann a fost revoltat de acest nume, considerându-l prea obraznic pentru ceea ce reprezintă, numele a rămas așa până în prezent.

1. Hermann Zapf

2. Optima

3. Vietnam Memorial

4. Estee Lauder campanie

UNIVERS – 1954

În 1952, designerul de fonturi Adrian Frutiger a fost recrutat de Deberny & Peignot din Paris, una dintre cele mai faimoase turnătorii tipografice pariziene din lume. Aceasta folosea pe atunci un nou proces de fototipărire și i-a cerut lui Frutiger să adapteze fonturile pentru el. Așa a început istoria grupului de fonturi fără serife și de o uniformitate vizuală remarcantă, pe nume Univers, care a constituit, de altfel, o revoluție la acea vreme, având 21 de variații, 5 greutăți și 4 lățimi. Tot Frutiger a propus renunțarea la termeni precum condensat, extins, luminat sau cursiv și folosirea în schimb a unui sistem de numerotare de referință care ilustrează relațiile proporționale dintre fiecare variație.

1. Adrian Frutiger

 

2. Univers

3. Jocurile Olimpice, Munchen

4. Tabelul lui Frutiger

5. International Typographic Style

6. eBay logo

COURIER – 1955

În 1955, Howard “Bud” Kettler a creat fontul monospace slab serif Courier pentru IBM, unde era angajat, iar mai târziu fontul a fost redesenat de Adrian Frutiger pentru mașina de scris electrică IBM Selectric. Deși comandat pentru IBM, compania a ales în mod deliberat să nu dețină drepturi de de autor pentru el și, astfel, Courier a devenit cel mai utilizat font al anilor ’80, fiind fontul standard pentru mașinile de scris, deci și pentru corespondență și aproape toate documentele oficiale, inclusiv cele clasificate drept „strict secret”.

1. Howard Kettler

2. Courier

3. Poster mașină de scris

4. Google logo

HELVETICA – 1957

Unul dintre cele mai folosite fonturi din lume (dacă nu chiar cel mai folosit), Helvetica a fost creat în 1957 de Max Miedinger și Eduard Hoffmann pentru turnătoria tipografică Haas’sche Schriftgiesserei (Haas Type Foundry) din Elveția. Fontul a fost comandat cu scopul de a crea o versiune mai modernă și mai clară a unui font foarte apreciat pe atunci de către swiss designeri, numit Akzidenz-Grotesk. Trebuie să știți că inițial fontul a fost numit Neue Haas Grotesk, iar denumirea de Helvetica a fost dată 3 ani mai târziu, în 1960.

Aceast font a devenit o emblemă a Swiss Designului și este atât de popular încât există versiuni pentru: latină, chirilică, ebraică, greacă, japoneză, chineză, coreeană, hindusă etc. Helvetica este utilizat de guvernul SUA, Canada, de către NASA, de numeroase televiziuni și companii de stat din întreaga lume, dar și de renumite companii publice.

1. Max Miedinger 

2. Eduard Hoffmann

3. Helvetica 

4. Caietul de notițe al lui Eduard Hoffmann

5. BMW logo

6. Lufthansa logo

7. Microsoft logo

8. Orange logo

9. Motorola logo

10. Skype logo

ARIAL – 1982

Unul dintre cele mai utilizate fonturi din ultimii 30 de ani, a fost inspirat din Monotype Grotesque (1926) și a pornit de la necesitatea de a crea fonturi fără serife pentru rezoluțiile mici. Inițial, Robin Nicholas și Patricia Saunders de la Monotype Typography, l-au creat ca un font bitmap pentru imprimantele cu laser IBM. Ulterior, Arial a fost adoptat de către Microsoft, care l-a introdus ca și font de sistem pentru Windows 3.1. Se spune că Microsoft ar fi ales Arial ca și font de sistem, pentru că licența pentru Helvetica, comercializată de Hass Type Foundry, ar fi fost prea scumpă.

1. Robin Nicholas

2. Arial

3. American Airlines logo

 

Din 1990, odată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare digitale, a început o perioadă foarte fructuoasă pentru familiile de fonturi. Dacă timp de secole, eforturile au fost de a aduce forma literei la perfecțiune prin tehnologii și calcule din ce în ce mai precise, acum designul experimental a dat naștere unor reabordări îndrăznețe, cu litere deformate, exhuberante și chiar nefuncționale. O contribuție semnificativă în această tendință a avut-o designerul grafic Edward Fella, a cărui colecție de experimente tipografice a influențat puternic designul de fonturi din anii 1990.

Actualizare la 26 iulie 2013:

În caz că vă întrebați de ce lipsește controversatul Comic Sans din acest articol, urmăriți video-ul de mai jos, recomandat de Philippe CF pe pagina noastră de Facebook: