În Inspirație

Ritualurile creativ-productive ale personalităților din istorie

cover rituals

Hemingway scria din picioare, Proust din pat, iar Thomas Wolfe deasupra frigiderului. Ce aveau în comun Beethoven, Jean-Paul Sartre, David Lynch și Balzac? Consumul excesiv de cafea. În articolul de astăzi, analizăm ritualurile creative ale unora dintre cele mai creative minți din istorie, identificând obiceiuri similare, cât și unele ieșite din comun.

Daily Rituals: How Artists Work prezintă pe scurt ritualurile și obiceiurile minților creative, care au îmbunătățit și înfrumusețat lumea prin ce au creat.

Cartea include informații biografice despre 161 de scriitori, pictori, poeți, filosofi, regizori și oameni de știință, scoțând în evidență procesul creativ și rutina fiecăruia.

În încercarea curajoasă de a comprima într-un loc date despre cum lucrau asemenea personalități din istorie, Mason Currey – autorul – a adunat informații din biografii, jurnale, interviuri, scrisori și reviste, selectând informații despre rutina celor în cauză.

În continuare, ne uităm la tipare și obiceiuri comune, împărtășite de creatori din profesii total diferite, cât și la obiceiuri neobișnuite, care pot, cel puțin, rezulta într-o sprânceană ridicată.

 

Activități similare în rutina artiștilor

Există comportamente și acțiuni similare care s-au ivit la mai mulți artiști. Dacă scriitorii și poeții preferă trezitul în zori, compozitorii se mulțumesc cu plimbări lungi și singuratice în natură.

Dependența de cafea este un alt factor comun, iar timpul petrecut cu prietenii este nelipsit.

Am identificat mai jos astfel de asemănări, în speranța de a oferi soluții relevante pentru stimularea creativității și creșterea productivității.

Trezitul de dimineață

Hemingway scria în fiecare dimineață, odată cu răsăritul soarelui, iar Sylvia Plath compunea poezii începând cu ora 5 a.m. Haruki Murakami se trezește mai devreme – la 4 dimineața – și scrie într-un ritm alert timp de 5-6 ore.

Alegerea dimineții a fost explicată frumos de Edna O’Brien, o scriitoare irlandeză, care spunea: „dimineața ești mai aproape de inconștient, adevărata sursă a inspirației.”

Aparent, scriitorii sunt cei mai atrași de posibilitățile creative oferite de dimineți. Majoritatea își încep activitatea imediat după ce s-au trezit, cafeaua fiind singura plăcere care îi desparte de muncă.

În ce privește productivitatea pe care o au, cei mai mulți își termină munca creativă până la prânz, lucrând intens și aproape neîntrerupt până atunci.   


Nopți creative

Deși diminețile au funcționat pentru mulți artiști din carte, există și excepții, și încă unele foarte cunoscute.

Henri de Toulouse-Lautrec avea cele mai bune rezultate noaptea, lucrând adesea în bordeluri și cabarete. Kafka, Proust și Flaubert păstrau aceleași ore târzii, începând munca după 10 seara.

Reiese de aici – și din multe cercetări – că avem ceasuri biologice diferite. Putem să ne identificăm apartenența, fie la noapte sau zi, și să profităm de cele mai creative și productive ore pe care le avem.   

hero 

Plimbări lungi

Mulți compozitori au găsit plimbările o sursă indispensabilă de creativitate.

Beethoven se plimba zilnic după prânz, luându-și întotdeauna un creion și foi, pentru a-și nota gândurile muzicale.

Tchaikovsky ieșea din casă în fiecare dimineață, pentru o plimbare de exact 45 de minute. Superstiția sa era atât de puternică, încât dacă ajungea mai devreme de 45 de minute acasă, devenea paranoic și bănuitor.

Poate cel mai extrem era compozitorul francez Erik Satie. Se plimba zeci de kilometri aproape zilnic, colindând Parisul în lung și-n lat.

Plimbările nu sunt doar pentru cei cu talent muzical. Filosoful Søren Kierkegaard avea cele mai bune idei în timp ce se plimba. Se grăbea acasă ca să le noteze și de multe ori ajungea să le treacă pe foaie stând în picioare, cu pălăria încă pe cap și umbrela în mână.

Din 161 de personalități, peste 40 făceau plimbări zilnice, acesta fiind pe departe cel mai comun obicei întâlnit în carte. Majoritate plimbărilor erau solitare, artiștii fiind însoțiți doar de gândurile lor.

SW_1_905

Cafeaua

Este cea mai populară substanță din carte. Ce au comun Beethoven, Proust, Jean-Paul Sartre, David Lynch și Balzac? Cafeaua. Și Balzac este cel mai bun exemplu – avea un stil de viață extrem, alimentat de până la 50 de cafele pe zi. Spunea despre cafea:

Dacă nu ar fi cafeaua, nu aș putea scrie, adică nu aș putea trăi. – Honoré de Balzac

Astfel, cafeaua devine un factor comun pentru artiști – cât și pentru matematicieni –, mulți consumând-o în cantități exagerate.

Majoritatea căutau doza adițională de energie, acel sugar-rush, care se concretiza în idei noi.

Menționez aici că mulți artiști au folosit și stimulente mai puternice decât cafeaua.

De la alcool, până la amfetamină și opiu, diverse substanțe apar sub nume cunoscute.

Important este că majoritatea separau consumul de procesul de creație, recunoscând că munca obținută în lipsa oricărei substanțe era mai calitativă.

coffee

Somnul de prânz

Trezitul de dimineață, munca intensă și plimbările lungi erau cauza multor sesiuni de somn după prânz. Scopul lor era de a-i ajuta pe artiști să-și reîncarce bateriile pentru încă o sesiune de creație.

Întâlnim sesiuni de până la 3 ore, însușite de personalități precum Thomas Mann (dormea o oră, după 4 p.m.), Balzac (o oră și jumătate), Henri de Toulouse-Lautrec (dormea puțin înainte de orice ședință de pictat) și Franz Liszt, care se întindea și peste 2 ore.

Mulți dintre cei prezenți în cartea lui Currey credeau în power naps, sesiuni de somn sub 30 de minute, care îi reînviora.

Portrait-Sleep-15-780x623

Obiceiuri neobișnuite

Pe lângă comportamente și obiceiuri asemănătoare, intervin și obiceiuri cel puțin ciudate, care, în unele cazuri, se apropie de absurd.

Notăm că multe minți creatoare au avut fixații și superstiții puternice, care le-au modelat rutina.

 

Astfel, aflăm că:

Patricia Highsmith, scriitoare, avea o legătură ciudată cu animalele: creștea în jur de 300 de melci în grădina casei. O linișteau și îi dădeau un sentiment de pace.

Friedrich Schiller păstra în birou un sertar plin cu mere putrede. Mirosul lor îi aminteau că trebuie să scrie.

Filosoful Kierkegaard avea 50 de seturi de cești de cafea, de câte un exemplar fiecare. În fiecare zi, își punea servitorul să aleagă un set diferit și să-și justifice alegerea făcută.

John Cheever se îmbrăca la costum și lua liftul alături de ceilalți bărbați care mergeau la muncă. Însă acesta cobora până la subsolul clădirii, unde își dădea jos costumul și lucra în boxeri până la prânz, moment în care se îmbrăca înapoi, pentru a merge la masă.

Marcel Proust și Truman Capote lucrau doar din pat, cel din urmă afirmând într-un interviu că este un autor complet orizontal.

Compozitorul Morton Feldman era în căutarea scaunului perfect. Afirma că dacă l-ar fi găsit, ar fi concurat chiar și cu Mozart.

Iar Beethoven era un chiriaș nepopular printre proprietari. Se spăla atât de des încât își inunda toți vecinii. În timpul băii, fredona game muzicale, stârnind amuzamentul servitorilor săi.  

 

Concluzii

Un lucru important iese în evidență pe tot parcursul cărții, și anume: nu există formula exactă pentru a crea.

Nu există o rutină anume, un proces specific, sau un obicei avut de toți cei prezenți. Fiecare artist are propria cale – o combinație de obiceiuri, compromisuri, fixații și superstiții (adesea perturbate de factori din exterior).  

Cu toate acestea, am văzut mai sus comportamente și acțiuni similare, care pot fi încercate și experimentate, cât și unele pe care nu ar fi indicat să le reproducem în totalitate.

Cert este că fiecare artist a avut un orar pe care l-a respectat cu strictețe. Un orar și o organizare în care munca era mereu pe primul loc.

Oricât de extravagante și neobișnuite obiceiuri ar fi avut, își păstrau mereu ritualul creativ, acordându-i aceeași importanță ca somnului sau mâncării (de multe ori chiar mai mare).

Poate Aristotel avea dreptate:

„Totul începe și se termină cu organizarea.”