În Inspirație

Teste prin care îți poți măsura și exersa creativitatea

teste-creativitate

Cercetările din ultimul secol ne-au oferit multe informații despre creativitate – de la infirmarea unor mituri precum “creativitatea vine din emisfera dreaptă a creierului,” până la acțiuni concrete care ne stimulează forța creatoare. Parte din aceste date sunt și testele & metodele create de psihologi pentru a ne măsura creativitatea și a ajuta în identificarea noilor idei. Descoperă 7 dintre acestea.


Desenează, găsește mai multe întrebuințări pentru un obiect, descoperă idei noi prin diagrame și, timp de o zi, fă lucrurile altfel decât ești obișnuit.

Testele și probele de mai jos se adresează oricărei persoane creative, pregătite pentru o provocare și, de ce nu, pentru puțină distracție.

 

30 de cercuri

Metoda celor 30 de cercuri a fost inventată de Bob McKim, un cercetător în domeniul creativității de la Stanford din anii ’60-‘70.

 

Exercițiul evidențiază echilibrul dintre fluența în gândire (viteza & cantitatea ideilor care îți vin) și flexibilitatea lor (cât de diferite sunt aceste idei).

 

Pentru a-l rezolva, primești o foaie cu 30 de cercuri goale, în interiorul cărora trebuie să desenezi lucruri și obiecte ușor de recunoscut – de la mingi și roți, până la planete, mere și jucării. Tot exercițiul durează 3 minute.

cercuri

 

Măsurarea rezultatelor are în vedere cantitatea ideilor – câte cercuri ai reușit să completezi – și flexibilitatea lor – au derivat una din cealaltă (ex: 3 tipuri de emojis) sau au fost total diferite (ex: o bicicletă, o acadea și un magnet).

 

Poți observa și dacă “ai încălcat regulile, “ combinând două sau mai multe cercuri pentru a desena un singur obiect (un semafor, de exemplu).

^5CEA600B19B6D5997C40C8913F3795C6C93B0D739AF5E9FB38^pimgpsh_fullsize_distr

 

Utilizări alternative

Testul de utilizări alternative a fost creat în 1967 de Joy Paul Guilford, unul dintre cei mai cunoscuți psihologi americani din secolul XX.

 

Acesta durează 2 minute, timp în care sarcina ta e să găsești cât mai multe întrebuințări pentru un obiect din viața de zi cu zi.

 

Putem lua drept exemplu un borcan, care poate fi:

  • Un recipient de stocat mâncarea;
  • O veioză;
  • Un ghiveci;
  • O pușculiță;
  • Un recipient de stocat fluide;
  • Un suport de creioane;
  • O armă în mâinile lui Jackie Chan;
  • O capsulă a timpului etc.
^A15CBE3FB7886A64D1B8AE93DDFAF4D17237B10F8681061B7D^pimgpsh_fullsize_distr


Prin acest test, îți poți măsura gândirea divergentă, considerată de Guilford drept cel mai important ingredient al creativității.

Principalele caracteristici ale gândirii divergente măsurate de acest test sunt:

  • Fluența – câte utilizări ai găsit pentru obiectul în cauză.
  • Originalitatea – cât de neobișnuite sunt aceste utilizări. Poți determina asta comparându-le. În exemplul borcanului, șansa de a-l folosi ca pe o pușculiță e mult mai mare decât cea în care îl transformi într-o capsulă a timpului.
  • Flexibilitatea – câte domenii incluzi prin răspunsurile tale. De exemplu, recipientele de stocat mâncare și fluide fac parte din același domeniu.
  • Elaborarea – cât de detaliate sunt răspunsurile tale. ‘O armă în mâinile lui Jackie Chan’ depășește ‘o veioză’.


Testul figurii incomplete

The Incomplete Figure Test este cea mai populară probă din The Torrance Test of Creative Thinking (TTCT), un test complex și diversificat, creat de psihologul Ellis Paul Torrance în anii ’60.

 

Participanții primesc o foaie cu câteva figuri incomplete, precum cele de mai jos:

^6208608BA1D1B540CA3A26E38FD636954BB6296F15420D0967^pimgpsh_fullsize_distr

și în 3 minute trebuie să realizeze din ele imagini complete, după care să le pună un titlu:

^2CE511E5C9ABAA34ED5FDEC3B2A54FB0D9F0551C0C6DA5D296^pimgpsh_fullsize_distr

 

Torrance a vrut să măsoare prin acest test aceleași caracteristici ale gândirii divergente măsurate de testul utilizărilor alternative, și anume: fluența, originalitatea, flexibilitatea și elaborarea unei idei.

 

De-a lungul anilor, însă, acesta a eliminat măsurarea flexibilității și a adăugat în locul ei încă două dimensiuni:

  • Rezistența la închiderea prematură a desenului: care măsoară abilitatea participanților de a fi open-minded. De exemplu, cei care completează desenul cât mai repede și închid figura cu o linie sau două, nelăsând loc pentru un desen mai complex, primesc minimul de puncte la această categorie.
  • Cât de abstracte sunt titlurile desenelor: aici se măsoară originalitatea titlurilor și abilitatea participanților de a reda esența desenelor prin cuvinte.  

Ghicitori

„Cine merge dimineața în patru picioare, la amiază în două și seara în trei?” l-a întrebat Sfinxul pe Oedip. Omul, a răspuns acesta, care în copilărie merge în patru labe, la amiază (adică la maturitate) merge în două picioare, iar seara –  la bătrânețe –  se sprijină într-un baston.

 

Ghicitorile există de mult timp pe Pământ, iar dacă la început își găseau locul doar în literatură și viu grai, în epoca modernă au fost preluate de psihologi pe post de teste.

 

Aceștia le folosesc pentru a măsura potențialul unei persoane de a rezolva probleme într-un mod creativ, cât și pentru a-i măsura gândirea convergentă.

 

Cea din urmă este definită ca „aptitudinea intelectuală de a evalua în mod logic idei & soluții și de a opta pentru soluția cea mai avantajoasă a unei probleme.”

 

Diferența dintre acest tip de test și testul utilizărilor alternative este că în cazul ghicitorilor există un singur răspuns corect, la care ajungi sau nu.

 

Încearcă să găsești explicația pentru următoarea ghicitoare, folosită de-a lungul timpului de mulți psihologi:

Un tată și fiul său se îmbolnăvesc. Din păcate, tatăl este diagnosticat cu cancer și moare la scurt timp. Băiatul supraviețuiește, însă are nevoie urgent de operație și este transportat la spital. Asistentele cheamă un chirurg. Când intră în cameră și vede pacientul, chirurgul exclamă: „Nu! Nu îl pot opera. Acesta este fiul meu!”

[Dacă te dai bătut, explicaţia este la finalul articolului.]

Mindmaps

Utilizate într-o varietate de domenii, mindmap-urile sunt o metodă vizuală pentru a explora un subiect și pentru a identifica idei noi derivate din acesta.

 

Metoda a fost popularizată în 1974 de un scriitor englez, Tony Buzan, în cadrul unui serial difuzat pe BBC, numit “Use your head”. De atunci și până în prezent a devenit una dintre cele mai cunoscute metode pentru generarea de idei.

 

Cum putem crea un mindmap? Fiind o metodă vizuală, avem nevoie de o foaie (de preferat de mari dimensiuni). În centrul ei, scriem tema sau provocarea principală pe care o avem, după care o încercuim.

 

Acum, urmează etapa în care ne gândim la alte subiecte și sub-teme care au legătură cu tema principală. Putem nota orice idee ne vine în minte, legând-o vizual de cercul central.

 

Se recomandă să folosim fiecare conexiune pentru a genera idei noi. Unele vor fi mai relevante decât altele, iar dacă au potențial, le putem încercui. Așa stabilim că sunt o sub-temă, care are potențial pentru viitoare explorări.  

 

După un timp, harta începe să prindă contur. În acest punct am trecut deja de ideile generale și de cele evidente, fapt pentru care, dacă continuăm, sunt șanse să ajungem la idei diferite și nebănuite.

Începem să facem conexiuni care la început nu erau deloc evidente.

 

Cum știm că am încheiat exercițiul? Putem pur și simplu să ne oprim când e gata foaia sau când observăm că nu mai avem idei.

După parcurgerea întregii hărți, ar trebui să avem câteva idei relevante cu care putem merge mai departe.

^0676AFB51F9849F1495B283118A0293AA5566913F38084AA42^pimgpsh_fullsize_distr

 

Problema lumânării

Problema lumânării a fost creată de psihologul german Karl Duncker și a fost publicată la 5 ani după moartea sa, în 1945.

 

Testul este cunoscut în lumea întreagă și implementat în școli, organizații și traininguri, pentru a testa potențialul participanților de rezolvare a problemelor.

 

Aceștia primesc o lumânare, pioneze și chibrituri, după care li se spune: „Sarcina ta este de a ataşa lumânarea (aprinsă) de perete, astfel încât ceara să nu picure pe masă.”

^AE6F227C7ABF23ED904C6150681A9BCA727F6AA3435FD6E73B^pimgpsh_fullsize_distr

Problema măsoară influența funcționalității fixe, un cognitive bias care face dificilă utilizarea obiectelor familiare în moduri neobișnuite. Dacă acest indiciu nu este de ajuns pentru a rezolva problema, iată și rezolvarea oficială:

^8134EE9FFB9B0590CAFC3402C7A2B2B539A92EB4A7017E45CE^pimgpsh_fullsize_distr


Acționează diferit pentru o zi

Este o provocare neașteptat de dificilă, fiindcă suntem obișnuiți cu un anumit fel de a gândi și proceda, de unde și sintagma ‘tipare de gândire’.

 

Și, deși există noțiunea unei rutine creative – prin care îți formezi obiceiuri productive pentru a crea, uneori te poți trezi că obții aceleași rezultate, din cauză că acționezi în aceiași parametri.

 

Astfel, ideea de a face diferit toate sau majoritatea lucrurilor dintr-o zi vrea să combată această împotmolire.

 

Cum poți aplica ideea? Începe chiar cu ora de trezire, setându-ți alarma mai devreme sau mai târziu. Mergi pe un drum diferit la locul de muncă. Fă ceva nou în pauza de masă. Dacă poți, încearcă să lucrezi în altă locație – în parc, un spațiu de cowork, acasă – și așa mai departe.

 

Încearcă chiar să reacționezi diferit la situații și sarcini din activitatea zilnică. În cel mai fericit caz, vei găsi o nouă idee – iar dacă nu, cel puțin vei avea o zi notabilă.

[Răspunsul ghicitorii: Chirurgul era mama băiatului]