În Interviuri

[Interviu] Anne-Marie Chelariu, vlogger @Vlog-ul de Marţi

Anne-Marie Chelariu

De 3 ani, Anne a îmbrăţişat vlogging-ul şi l-a transformat într-o carieră, sub numele Vlog-ul de Marţi. Are o comunitate de peste 137K de fani pe YouTube şi îşi doreşte să ridice nivelul vlogging-ului din România. Pe 8 aprilie va fi prezentă la Educaţie în Ctrl unde va vorbi despre potenţialul vlogging-ului de a deveni o metodă alternativă în educaţie. Haideţi să o cunoaştem mai bine.

Salut, Anne! Înainte  de a discuta despre vlogging, hai să vorbim un pic despre educaţie. Ai terminat un master în Publicitate în cadrul SNSPA. Cum te-a influenţat acest lucru în parcursul tău?

Bună! Nu m-a influențat deloc masteratul, pentru că nu a fost unul satisfăcător, din păcate. Am prins primul an din programul în limba engleză și mai era mult de lucru la curriculum.

Ciclul de licență, însă, materiile pe care le-am studiat în cei trei ani de Comunicare și Relații Publice și apoi internship-urile la care am aplicat și pe care am reușit să le obțin, voluntariatele, experiența, puțină, dar concentrată, în agenție și pe proiecte legate de mediul online, toate acestea mi-au dat o idee despre industria în care am ales să mă defășor și mă ajută, constant, să mă pun atât în papucii clientului, cât și al creatorului de conținut, dar și al publicului consumator, pentru o colaborare cât mai productivă și cu rezultate.

Pe blogul tău spui că vlogging-ul este o carieră pentru tine. Ce abilităţi (soft & hard skills) ai descoperit ca ţi-au fost necesare pentru a creşte pe nişa asta?

U-ha! Nu le-aș categorisi chiar așa. :) Am învățat editare, de una singură (CUT-ul de bază în Sony Vegas l-am învățat cu Zoso, pe TeamViewer, a stat câteva minute cu mine și-mi zicea ”Uite, aici apeși S, apoi iarăși S”), am învățat de la colegul de apartament să acord mai multă atenție felului în care îmi gândesc cadrele, să fie cât mai plăcute, imagini încadrate (eu aveam un stil jalnic, zoom in, dreapta, zoom out, stânga), cât de originale și inedite se poate, acolo unde se poate. Din anii în care am făcut actorie am învățat să vorbesc fără prea mult trac, să articulez, să mușc cuvintele (reușesc atunci când nu vorbesc cu accent moldovenesc), să improvizez, să fiu spontană și să-mi exersez carisma.

În vlogging am învățat că e nevoie de consecvență și răbdare (mi-au luat trei ani să prind tracțiune, trei ani în care am postat constant, cu toate că nu aveam, o bună bucată de vreme, mai mult de 300 de views la un clip și multe reacții negative, așa e la început), am învățat că publicul apreciază transparența cuiva și sinceritatea și am realizat că pot fi eu însămi și că oamenii potriviți se vor aduna în jurul meu.

Spune-ne, te rugăm, cum vezi tu vlogging-ul în România versus afară?

Nivelul a crescut foarte mult, începând de la începutul anului trecut. Vloggerii cu vechime și-au extins aria de subiecte și au investit în producție, începătorii s-au înmulțit, iar asta nu poate fi decât îmbucurător.

În România, însă, am senzația că încă facem lucruri safe – poate și din cauză că, în paralel, educăm publicul și către genul acesta de entertainment, dar și din cauza unei rețineri personale – cei care dorim să facem carieră din asta trebuie să fim atenți la cum și ce comunicăm, pentru că s-ar putea să ne pliem pe o colaborare branded, la un moment dat. Brandurile abia încep să aibă deschidere către partea de vlogging, și aici încă există tatonări și neînțelegeri creator-brand.

În străinătate se fac tot felul de nebunii și aria de vlogging e mult mai extinsă – conținut educativ mult mai mult, mai divers, mai nișat (educație sexuală, acceptare, discurs anti-hate, feminist, orientat pe comunități LGBT, etc), imens de multe canale de DIY și beauty, pe partea de entertainment se vine cu mult curaj pe unele formate, daily vloggeri sunt foarte mulți, nișă care la noi e puțin exploatată.

Diferențe de public nu văd: publicul străin e obișnuit de mai multă vreme să consume YouTube. În rest, au și ei haterii lor, încuiații lor, extremiștii lor. :)

Care a fost procesul evoluţiei tale ca vlogger? De la primul episod filmat în 2011, până la parteneriate cu branduri importante.

Nici nu știu cu ce să încep, simt că am trecut prin atât de multe schimbări de atunci!

M-am schimbat eu, ca om, ca fizionomie, ca mentalitate, am schimbat orașele (am plecat din București, în 2013, către Alba Iulia), am schimbat decoruri (prima oară filmam în biblioteca din apartamentul în care stăteam cu chirie, apoi am filmat o bună bucată de vreme cu un panou în spate, cu care se obișnuise audiența, dar am simțit eu nevoie de mai multă lumină naturală, așa că m-am mutat la geam – fac vlogging de la geam, haha), am schimbat vreo patru camere (eu am început clipurile cu telefonul și fără să știu să editez, deci dădeam șnur, cum s-ar zice – fără pauze, trăgeam aer în piept și turuiam), am lucrat cu un prieten la un branding de canal și la un logo (acum lucrez cu o ilustratoare la rebranding, pentru că s-a sudat foarte frumos comunitatea de Marțieni și vreau să mă joc un pic cu ideea asta – Marțieni, Nava Mamă, MartianPOWER, GreenLove), am învățat să îmi cunosc publicul și de la început am fost foarte atentă la nevoile lor, răspund la zeci de mesaje private pe zi, citesc sute de comentarii și reacții, I pick their brain constant, să văd ce le place, de ce au mai multă nevoie, cum pot ajuta, cum pot interveni eu în viața lor de zi cu zi, într-o formă sau alta.

La conferințele la care am participat am vorbit mai mult despre vlogging, la modul general și despre ce am învățat eu în cei trei ani de când m-am apucat serios de treaba asta.

Pe 8 aprilie vei fi prezentă la Educaţie în Ctrl. Vlogging de la divertisment la educaţie. Ce nevoi & interese, la nivel de educaţie, ai identificat în rândul tinerilor care îţi urmăresc vlog-ul?

Am reușit să adun în jurul meu o comunitate atâââât de variată! Mă urmăresc tineri cu vârste cuprinse între 18-24 de ani, dacă e să ne luăm după statistici. Interacționez mult și cu adolescenți de clasa a opta, cu cei din primii ani de liceu, care sunt foarte curioși și pun întrebări legate de universul lor apropiat (cum să se comporte cu o fată de care le place, cum să se accepte atunci când se uită în oglindă și nu le place ce văd, cum să aibă mai multă încredere în ei, cum să se protejeze de drama care vine la pachet cu această perioadă a vieții, cum să își recapete un prieten pierdut, cum să scape de emoții la prima întâlnire sau la un examen, cum să comunice mai bine cu părinții, cum să se protejeze de boli cu transmitere sexuală, cum să refuze un băiat etc)

Mă urmăresc adulți în toată firea, care cred că mă găsesc interesantă în turuiala mea moldovenească și veselă. Sau vor să vadă cum gândește o tânără de 27 de ani (în buletin, că-n minte am doar vreo 24) și cu ce sunt eu diferită față de evoluția lor, la anii mei.

Mă urmăresc și copii, un procent micuț, în funcție de subiectul abordat – încerc să înțeleg lumea celor mai mici, cu ce se poate confrunta un puști de 11, 12 ani și ce dileme are el și mai fac, din când în când, și subiecte adresate lor.

Adolescenților nu le place să fie mințiți și au nevoie de o figură prietenoasă, dar cu un pic mai multă experiență decât ei, cu care să dezbată tot felul de idei. Sunt curioși și au multă imaginație (pe pagina de Facebook mă joc cu diverse provocări și îmi place ce născocesc, îmi place să le stimulez creativitatea, simt că nu o face multă lume în viața lor de zi cu zi – cel mai recent i-am întrebat Dacă Marțienii ar avea un desert specific, care ar fi acela? – și am primit foarte multe răspunsuri în care și-au lăsat mintea să zburde. Acum încerc să îi fac să se informeze mai mult, pe teme diverse, și am lansat hashtag-ul #acumstiu, prin intermediul căruia împărtășim o informație nouă în fiecare zi.

Cred că există și o doză mică de fascinație pentru “meseria” mea – o tânără reușește să se întrețină, ca adult, făcând ceea ce îi place și postând clipulețe pe YouTube, ceea ce poate să li se pară o joacă. :)

Vlog-ul de Marţi are o comunitate de peste 137K de subscriberi din reacţiile cărora cu siguranţă înveţi o mulţime de lucruri. Cum ar trebui comunicată o anumită idee, un anume mesaj – mai ales unul legat de educaţie, pentru a avea priză la acest gen de public aflat 24/7 online?

Nu pot să vorbesc în numele colegilor, așa că mă rezum la cum procedez eu: dacă e vorba de o idee non-branded, o comunic în stilul meu și mă asigur că se înțelege că e o opinie personală. Evit generalizarea, pentru că am învățat pe pielea mea ce înseamnă să generalizezi, în special pe Internet.

Dacă e o idee branded, o comunic transparent, îmi informez audiența că e vorba de o colaborare cu brandul X, pe care eu, personal, îl apreciez sau în care am încredere (nu lucrez cu branduri în a căror viziune nu cred și nu mă implic în proiecte care par să aibă o agendă secundară, ascunsă). Pentru clipurile branded lucrez de trei ori mai mult ca pentru un clip obișnuit, pentru că am responsabilitate și față de “angajator”, care mă plătește să aibă acces la tinerii care mă urmăresc și își dorește o colaborare cât mai frumoasă, dar și față de audiență, căreia vreau să îi livrez o poveste la fel de frumos spusă ca oricare subiect cu care s-au obișnuit deja.

A treia entitate pe care trebuie să o mulțumesc sunt eu – dacă e îndeplinită condiția principală – brandul e interesant, îmi place, l-am testat, există deschidere din partea reprezentanților și nu mă limitează creativ, trebuie ca eu să fiu mulțumită că am dat totul pentru un proiect încheiat cu bine.

Transparență, așadar, no bullshit, poate și mai multă atenție acordată producției, nu sunt un program TV, sunt un om care se expune constant, care muncește pentru ce construiește și construiește, fără încetare, zi de zi, așa că nu îmi permit să zgudui această temelie pentru nicio sumă de bani.

La capitolul proiecte faine, ne-a plăcut mult Imnul vloggerilor – proiect dezvoltat în parteneriat cu Google România şi care este un exemplu foarte bun de branding pentru comunitatea vloggerilor. Care a fost povestea din spate?

Aici îmi permit să vă invit pe blog.

Care sunt recomandările tale pentru abordarea unei comunicări de brand, prin intermediul vlogging-ului? (de la etapa incipientă a felului în care se abordează un vlogger şi până la briefing-ul acestuia)

E important ca brandul care face propunerea să se documenteze un pic despre persoana din spatele canalului de YouTube – cine e, câți ani are, ce preferințe are, cui se adresează, ce gen de clipuri face. E valabilă și reciproca. Dacă brandul decide că vloggerul se pliază pe ceea ce urmează să fie comunicat/promovat, abordarea ideală e una personalizată – și am avut parte de situații de acest gen, care s-au concretizat frumos. Bună, Anne-Marie (e important să scrii numele corect, primesc lunar Bună, Ana, Salut Ana Maria), ne-a plăcut foarte mult clipul X, în care tu vorbeai despre Y și credem că te potrivești pe ceea ce avem noi în minte.

Apoi, brief-ul să nu fie tare stufos – vrem și link, și mențiunea asta, și să zici exact formularea așa și să pui și imaginea și, și, și. Audiența de vlogging consumă YouTube pentru că nu mai vrea TV, nu mai vrea formulări ca la TV, nu mai vrea reclame ca la TV. Ideal e să îmi povestești exact ce dorești să transmiți și să mă lași să țes eu în jurul ideii, restul informației se poate găsi cu un click pe un link în descriere sau cu o trimitere pe site.

Dacă informația e transmisă clar, nu văd de ce să fie probleme la scenariu, sunt de acord să brief-uiesc agenția sau brandul despre direcția în care merge clipul, dar nu cadru cu cadru, pentru că eu, personal, improvizez foarte mult și merg pe spontaneitate. Nu mi-am făcut vreodată un text pe care să-l recit și I really suck la tras duble, îmi pierd interesul, energia, cu fiecare dublă trasă.

Apreciez brandurile care îmi lasă libertate, de aici au ieșit și cele mai bine primite clipuri branded – brandul trebuie să înțeleagă că un vlog e mult mai greu de modificat ca o postare pe blog sau un status. Dacă am filmat outdoor și vrei să modific o bucată de trei secunde, e dificil – lumina trebuie să fie aceeași, filmarea în același moment al zilei, să mă îmbrac din nou și să mă machiez la fel, să ies, să trag cadrul, apoi să reeditez totul.

De aceea, dacă brandul alege să lucreze cu un vlogger, trebuie să îl cunoască și să aibă încredere că persoana aleasă știe ce face și știe cel mai bine cum să comunice către audiența cu care a crescut și evoluat. Iubesc brandurile care spun: mergem pe mâna ta!

Ce înseamnă pentru tine educaţie continuă şi care sunt recomandările tale pentru cei care doresc să se dezvolte în permanenţă?

Recomandarea mea e să fie curioși, dar să nu ia de bună tot ce găsesc pe Internet. Cu un Google scurt verifici o informație care miroase ciudat.

În rest, ca să te dezvolți permanent e nevoie de o conexiune la Internet: aici găsești sute de vloguri, sute de podcast-uri, mii și mii de articole de pe site-uri verificate și cu o reputație bună, mii de filmulețe care te inspiră și tutoriale, aici poți intra în grupuri și forumuri, poți urma cursuri online de la universități de prestigiu, poți învăța de la profesori excelenți care împărtășesc din experiența lor pe un blog sau pe orice altă platformă, aici pot face un Skype sau un Hangout cu oameni din alte țări, care au aceeași pasiune ca și tine, aceleași preocupări.

Numai să ții minte că Internetul are mereu și o parte negativă. Există The Good, The Bad and The Ugly Internet și e bine să știi să te ferești de cele două din urmă. :)