În Interviuri

[Interviu] Wendy MacNaughton: Ilustraţia bună este un fragment de artă care îţi arată ceva familiar dintr-o perspectivă nouă

wendy-macnaughton

Wendy MacNaughton este una dintre cele mai bine cotate ilustratoare ale publicaţiei The New York Times, şi grafician al bestseller-ului Gutsy Girl, una dintre numeroasele cărţi ilustrate de aceasta. În octombrie, Wendy se numără printre invitaţii conferinţei The Power Of Storytelling, unde va vorbi despre arta colaborării creative. În cele ce urmează, câteva insight-uri oferite de aceasta, despre viaţa de ilustrator.

Cum ai defini ilustraţia de calitate?

Bună întrebare. Pentru mine, ilustraţia bună este o bucată de artă care îţi arată ceva familiar dintr-o nouă perspectivă, spune o poveste, te pune pe gânduri şi stârneşte anumite reacţii emoţionale. O ilustraţie bună ar trebui să bifeze măcar trei dintre aceste lucruri.

Unde găseşti idei pentru munca ta?

În mâncare şi în politică. Am lucrat destul de mult anul ăsta la proiecte legate de mâncare şi a început să mă interseze din ce în ce mai mult subiectul. Dacă nu demult priveam mâncarea ca o simplă resursă pentru a putea funcţiona, acum o văd ca pe un mod aparte de a a vedea lumea şi de a te raporta la ea.

Cât despre politică, probabil cunoaşteţi ce se întâmplă în SUA în această perioadă. Sunt mai tot timpul prinsă în teme legate de drepturi sociale, subiect care este valabil acum, la aceste alegeri pentru preşedintele SUA mai mult ca oricând.

wendy-macnaughton-ilustratie


Cum ajungi să îţi găseşti şi să îţi defineşti propriul stil?

În desen, stilul se formează la fel ca scrisul. Dacă îl exersezi îndeajuns de mult, în final ajungi să ţi-l formezi. Poţi fi influenţat de alţii, dar cu timpul, cu mult exerciţiu, se va detaşa de alte stiluri şi va arata fix ca stilul tău.

 

Ce părere ai despre greşeli şi rolul lor în progresul artistic?

Greşelile pot conduce către cele mai interesante idei şi rezultate. Nu îmi place munca planificată. Mi se pare neinteresantă şi… cumva sterilă. În schimb, munca exploratorie, care se defineşte pe măsură ce se întâmplă, ce ia formă, asta mă bucură şi mă motivează să creez în continuare. Perfecţiunea nu este un scop pentru mine în ceea ce fac.

wendy-macnaughton-ilustratie4

 

Ce alte joburi ai mai avut în afară de cel de ilustrator şi jurnalist grafic. Cum ţi-au influenţat stilul?

Am avut o mulţime! Am fost profesoară într-un muzeu pentru copii, chelneriţă şi apoi manager al unui restaurant, copywriter, vânzător într-un anticariat, intern în departamentul foto al unui mare muzeu, consilier psihologic pentru un hotline unde sunau diverse persoane care aveau gânduri sinucigaşe, account manager, strateg… O mulţime!

Şi fiecare dintre aceste experienţe m-a învăţat câte ceva, învăţături pe care le aplic în viaţa de acum şi în munca mea. Nu cred că aş putea veni cu idei şi lua decizii importante, nu cred că m-aş putea apropia de oameni aşa cum o fac acum sau să lucrez cu atâta lejeritate în diverse grupuri, dacă nu aş fi trecut înainte prin toate acele experienţe.

Partea de desen este doar un fragment din viaţa unui ilustrator. Cu cât mai divers şi mai bogat este backgroundul acestuia, cu atât perspectiva sa asupra lucrurilor este mai aparte.

mcnaughton

 

Ai un ritual creativ?

Nu prea am o rutină anume. Mă trezesc (fără alarmă) pe la 8, îmi verific emailul, câteodată beau cafea, câteodată fac şi gimnastica de dimineaţă. Apoi merg la studio. Îmi fac un ceai şi lucrez toată ziua. Câteodată mai fac câteva cumpărături, iar seara mă întorc acasă unde petrec timp cu partenerul meu şi animalele noastre şi ne luăm cina. Mai lucrez un pic şi apoi trag pe dreapta, iar a doua zi o iau de la capăt.  Când lucrez la proiecte mari, tot acest proces se schimbă. De obicei sunt prezentă în studio dis de dimineaţă, până noaptea târziu.

wendy-macnaughton-ilustratie2

 

wendy-macnaughton-ilustratie3

Care este puterea poveştilor?

Aceea de a purta pe cineva într-un loc în care să experimenteze ceva, într-un fel ce în mod normal nu ar putea, astfel încât să se întoarcă din acea experienţă schimbat.

 

Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit ca artist? Ai putea oferi la rându-ţi un sfat pentru cei care vor să meargă pe acest drum al ilustraţiei?

 

Cel mai bun sfat: Oh, condiţiile nu sunt perfecte ca să faci ceea ce îţi doreşti? Atunci vezi ce poţi face cu ceea ce ai acum la dispoziţie.

Obişnuiam să am aşteptări foarte mari de la orice făceam. Atât de mari încât uneori nici nu începeam anumite proiecte, pentru că ştiam că în respectivul moment, condiţiile nu îmi erau favorabile. Fie nu era destul timp, sau nu ştiam să fac ceva anume, sau nu aveam destui bani să cumpăr anumite materiale de care aveam nevoie.

Şi atunci un bun prieten mi-a spus: vezi ce poţi face cu ceea ce ştii şi ceea ce ai deja. Parcă primisem o permisiune de a nu fi perfectă, iar asta m-a deschis foarte mult spre a accepta diverse proiecte şi provocări. Perfecţionismul este moartea artei. Omoară partea de interesant.

Sfatul meu este tot în această direcţie – lăsaţi deoparte tendinţele perfecţioniste. Doar vă încurcă. Munca de calitate iese din experienţa pe care o ai în prezent şi nu din idealuri intangibile. În mod foarte interesant, şi fericirea funcţionează la fel.

bio-picture

>> Vezi portofoliul lui Wendy MacNaughton.