În Interviuri

Interviuri din culisele proceselor creative – Partea 2

Ovidiu Bejan, Andi Popescu, Eugen Neacșu

Fiecare designer își dobândește experiența profesională într-un mod diferit, lucru ce își poate lăsa amprenta asupra creativității. În interviul video de mai jos, vor răspunde întrebărilor noastre 3 creativi timișoreni, cu experiență în design grafic și web, fotografie și motion graphics. Aceștia ne vor împărtăși câteva dintre provocările lor de zi cu zi: de la probleme cauzate de lipsa de inspirație până la abordările folosite în lucrările personale sau în cele pentru clienți.

Mai departe, îi veți putea urmări în interviul video Ctrl-D pe:

Ovidiu Bejan  designer grafic și web, pasionat de motion și interactiv.

Andi Popescu – fotograf și deținător al unui studio de fotografie specializat pe beauty, fashion, arhitectură și fotografie comercială de mâncare.

Eugen Neacșu – s-a specializat încă din vremea studenției pe grafică în mișcare (motion graphics) și a acumulat până în prezent peste 6 ani de experiență.

Puteți citi mai jos răspunsurile oferite de către invitații noștri:

Ctrl-D: Se vorbeşte despre creativitate şi despre surse de inspiraţie, dar nu se prea vorbeşte despre lucrurile care îţi taie din creativitate. Care ar fi ele pentru tine? Cum faci să le ocoleşti şi să îţi păstrezi linia creativă?

Ovidiu Bejan: Câteva dintre lucrurile care îmi omoară creativitatea ar fi stresul, brieful și singurătatea. Vorbind despre stres, el poate fi cauzat de lipsa de timp, de resurse, de informație sau, pur și simplu, stresul de zi cu zi.

Brieful poate fi elementul care te poate liniști, îți poate spori creativitatea sau o poate ucide. Un brief foarte bine elaborat, în care nu mai ai libertate de expresie, din păcate, îți ucide creativitatea. În schimb, un brief în care știi sigur ce ai de făcut, fără prea multe detalii, acolo poți deja să gândești un pic mai liber.

Iar referitor la singurătate, lucrez de mulți ani în echipă și sunt obișnuit să cer păreri și să gândim împreună. De multe ori, ajută mult să vezi un coleg binedispus și inspirat, care să te inspire și pe tine.

Andi Popescu: Cred că unul dintre lucrurile care îți omoară creativitatea este zgomotul, nebunia sau scandalul. Am tendința, din cauza asta, să lucrez pe timp de noapte. Cât despre alte lucruri care te perturbă sau îți distrag atenția, depinde foarte mult de locul în care lucrezi: este foarte bine să ai unde să mergi să lucrezi, să nu lucrezi de acasă, să mergi la un studio sau un loc de muncă, să ai mindset-ul că mergi undeva să lucrezi și atunci, te ajută mult să te adaptezi și să te bucuri de asta.

Eugen Neacșu: La mine, cel puțin, creativitatea a cam dispărut în ultima vreme din cauza rutinei și nu sunt chiar cel mai potrivit exemplu pentru asta. Mi-am dat seama că a dispărut şi din cauza laturii comerciale. Cumva, ar trebui să îmbini utilul cu plăcutul, să fii atent când cazi într-o extremă: când ești prea liber sau când ești prea limitat.

Sunt proiecte care nu-ți lasă niciun pic de libertate. Dau un exemplu pe animație de prezentare de soft. Acolo trebuie să prezinți funcționalitatea softului și majoritatea asta vor. Nu ai cum să o prezinți creativ, oricât te-ai chinui. Clientul îți va respinge ideea, fiindcă el a văzut la X și la Y că așa se prezintă. Și atunci trebuie să iei o decizie: fie lucrezi cu el mai departe și faci ce vrea el, fie, dacă ești într-o pasă mai proastă și chiar vrei să faci ceva creativ, îl concediezi pe client, deşi, de fapt, tu te concediezi pe tine.

 

Ctrl-D: Asemeni sintagmei cu oul şi găina, uneori procesul dictează o direcţie, alteori direcţia este dată de o gândire în prealabil. Care este calea ta?

Ovidiu Bejan: Singura cale este calea proiectului. De cele mai multe ori, proiectul cere o gândire în prealabil, unde se stabileşte un plan şi o direcţie. Dar, se poate întâmpla ca în acel plan să existe o etapă de explorare, în care acesta este scopul: să te laşi dus, să găseşti idei noi şi, la un moment dat, un stil pe care să-l aplici în restul planului.

Andi Popescu: Nu cred că există un tipar prestabilit din punctul acesta de vedere. Cred că trebuie să fii cât mai versatil, să te adaptezi oricărei situaţii. Evident, e foarte bine să ai tema de casă făcută, să ştii exact ce vrei să iasă, care este outcome-ul, cum se marketează ulterior, ce anume vrei să înţeleagă lumea din asta.

Însă, mi se pare în egală măsură ok să iei în considerare faptul că pot exista lucruri imprevizibile, la care trebuie să te adaptezi, să fii atent. Dacă ar fi să aleg una dintre ele, cred că mi-ar plăcea mult mai mult să improvizez, decât să fiu bătut în cuie și să rămân acolo.

Eugen Neacșu: De cele mai multe ori, încep fără a avea o idee foarte clară despre ce va ieși, dar asta în cazul proiectelor personale. În cazul proiectelor comerciale, știu deja cum trebuie să arate rezultatul final  iar atunci, îmi aplic toate cunoștințele din momentul respectiv, pentru a obține acel rezultat, pentru că asta mi se cere. În cazul proiectelor personale, e cel mai bine să începi fără nimic în cap și pe parcurs se va contura ce va ieși și, de multe ori, rămâi surprins.

 

Ctrl-D: Designul, fotografia, ilustrația ş.a.m.d. sunt descendente din procese artistice; arta este făcută de artist pentru el însuşi, pe când noi vorbim şi despre lucrări făcute la cererea clientului. În cazul tău, câte din lucrări sunt pentru clienţi şi câte pentru tine? Care e diferenţa de abordare a procesului în cele două cazuri şi pe care îl preferi?

Ovidiu Bejan: În primul rând, lucrările pe care le fac pentru client au parte de responsabilitatea mea maximă. Spre deosebire de lucrările personale, unde îmi permit să fiu irespnsabil și să nu țin cont de absolut nimic. De cele mai multe ori, lucrările mele personale nu au finalitate, din păcate. Dar scopul lor este acela de a mă destinde, de a studia, de a descoperi unelte noi, de a mă relaxa, până la urmă.

Andi Popescu: Aș vrea să spun că nu cred că arta este făcută pentru artiști. Consider că arta este, din contră, făcută pentru toată lumea. Este gândită, din punctul meu de vedere, să aducă împreună și bancherul, și lăptarul la aceeași fotografie sau piesă de artă și să simtă lucruri similare sau nu neapărat similare, dar să simtă ceva împreună uitându-se la ceva sau experimentând ceva artistic. Cât despre lucrările personale și lucrările pentru beneficiar, pot să zic că, indiferent de caz, există un proces pe care îl cam respect. Nu există discrepanțe din acest punct de vedere, nu contează dacă lucrez pentru beneficiar sau lucrez pentru mine. Contează să fiu eu mulțumit de produsul finit și să pot să mă bucur de ce am făcut.

Eugen Neacșu: Când vine vorba de proiecte comerciale, mi se pare puțin ignoranță să încerci să-ți impui direcția ta, când nu e cazul. Ar trebui să găsești calea de mijloc cu clientul, să vezi ce știe el, ce nu știe… și dacă simți că ai putea să contribui din punct de vedere artistic în zona în care el nu știe, să i-o prezinți ca atare. Dacă o acceptă, foarte bine. Dacă nu acceptă, trebuie să stai în banca ta și să-ți vezi de treabă, practic. Faptul că este o lucrare plătită de altcineva nu îți dă dreptul să ignori cerințele clientului.

Aceasta a fost cea de-a doua parte a interviului Ctrl-D, cu dezvăluiri din culisele proceselor creative. În următorul articol, veți putea asculta trei creativi cu experiență în ilustrație, design grafic și web, precum și ambiental.