În Interviuri

Interviuri din culisele proceselor creative – Partea 3

Erik Erdőközi, Ștefan Lazăr, Livia Coloji

Când se vorbește despre creativitate, surse de inspiraţie, idei şi procese de creaţie, un răspuns corect şi universal valabil este improbabil. De altfel, se poate observa şi din răspunsurile creativilor intervievaţi de Ctrl-D cum experienţa fiecăruia dictează abordări diferite în cadrul proiectelor și lucrărilor realizate.

Despre modul de manifestare a creativității în design grafic & web, ilustraţie și design ambiental ne vor spune mai multe în interviul video Ctrl-D:

Erik Erdőközi este designer grafic, specializat în ilustrație și identitate, cu peste 5 ani de experiență în domeniu.

Ștefan Lazăr este designer de ambient şi dacă ar fi să-şi sintetizeze pasiunea şi punctul de pornire în design, s-ar rezuma la vintage şi simplu.

Livia Coloji desenează sub acoperirea de ilustrator liber profesionist și este specializată în design grafic, ilustrație și pictură.

 

 

Puteți citi mai jos răspunsurile oferite de către invitații noștri:

Ctrl-D: Se vorbeşte despre creativitate şi despre surse de inspiraţie, dar nu se prea vorbeşte despre lucrurile care îţi taie din creativitate. Care ar fi ele pentru tine? Cum faci să le ocoleşti şi să îţi păstrezi linia creativă?

Erik Erdőközi: Lucrurile care îmi omoară creativitatea sunt clienții și timpul. Într-un caz recent, aveam un deadline prost stabilit, pentru care a trebuit să stau peste program, pentru a-mi termina munca. Iar clienții se întâmplă să vină cu alte idei, cu tot felul de propuneri. Uneori, chiar nu poți să ajungi la nivelul lor, să înțelegi despre ce e vorba.

Ștefan Lazăr: Cred că, în egală măsură, se discută atât despre lucrurile care te ajută în creativitate, cât și despre cele care te distrag. Fiecare individ în parte trebuie să-și găsească echilibrul acesta. Ba mai mult decât un echilibru, trebuie să se canalizeze exact pe partea care îl ajută. Dar să nu uităm că sunt lucruri care te distrag şi cred că de la un individ la altul, poate fi situaţia materială sau financiară care, cumva, în viaţa cotidiană te distrage sau poate să fie chiar mediul de lucru, colegii, ambientul. În activitatea mea, ajung des să comunic cu muncitori, oameni fără de care, până la urmă, produsele sau obiectul activității mele nu s-ar împlini, dar oamenii aceștia sunt angajați nu pentru comunicare, nu pentru a înțelege ce vrei, ci pentru a executa.

Livia Coloji: Din start, cred că nu poți fi creativ dacă alegi un proiect care nu-ți place, iar atunci soluția e simplă. Foarte multe reguli, mai ales constrângerea spațiului, cred că ar fi o altă problemă.

Dacă în primul caz e simplu, că poți spune oricând „nu” unui proiect, în al doilea caz, e ceva mai complicat. Încerci să-l reduci și să-l esențializezi cât mai mult, pentru a te încadra în parametrii proiectului. E bine și să ai o muncă diversificată, să nu fie proiectele la fel sau să nu fie toate din același domeniu. Dacă vorbim de carte pentru copii, e bine să existe o pauză între cărțile pe care le faci. E bine ca în pauza asta să lucrezi la alte proiecte, cum ar fi ilustrație publicitară sau ilustrație pentru aplicații. Cu cât sunt proiectele mai variate, cu atât poți fii mai creativ.

 

Ctrl-D: Asemeni sintagmei cu oul şi găina, uneori procesul dictează o direcţie, alteori direcţia este dată de o gândire în prealabil. Care este calea ta?

Erik Erdőközi: Calea mea ar fi mai întâi partea de gândire, pentru că în orice proiect e necesar ca fiecare direcție să fie diferită, nu prea ai de ales. Trebuie să stai, să iei bucată cu bucată, să o înțelegi. Nu poți să o iei invers. E foarte importantă, pentru mine cel puțin, partea aceasta de procesare.

Ștefan Lazăr: Ideea și procesul… nu poți întotdeauna să le separi și nu întotdeauna pot să spun că eu am un stil și pornesc de undeva. Sunt situații în care pornesc de la o idee și găsesc rezolvarea și o pun în practică, fiind situația excepțională, plăcută și avantajoasă pentru mine, ca și creativ. Dar sunt și celălalte situații în care, de fapt, în lista de cerințe, ai foarte multe probleme de rezolvat. Vorbim despre dificultăți ale spațiilor sau vorbim chiar de o cerere normală, dar cu un buget restrâns. Toate aceste aspecte, cumva, te limitează de la a avea o idee fermă și a o putea urmări. Pornești, în schimb, de la eliminarea problemelor. Sunt situații fantastice când, în timp ce elimini problemele, găsești cumva soluții. Găsești soluția estetică, soluția practică, care îți dă tema, ideea conceptului total. E ca și cum ai scrie o carte și pornești de la un titlu sau termini cartea și îți dai seama că în ultimele pagini ai descoperit chiar titlul cărții. Nu am un parcurs stabilit. Se întâmplă și, și.

Livia Coloji: Sigur că pornești de la o idee care s-ar putea să se schimbe până în momentul în care finalizezi proiectul sau s-ar putea să fie îmbunătățită sau s-ar putea să se transforme, pur și simplu, fără să fie mai bună sau mai rea. Dar sigur, întotdeauna există o idee, numai că  finalul nu este materializarea strictă a ideii. Finalul este rezultatul unui proces, în care ai o parte foarte clară de construcție și ai partea în care vin ideile și din nou partea de construcție, și din nou partea de idei.

 

Ctrl-D: Designul, fotografia, ilustrația ş.a.m.d. sunt descendente din procese artistice; arta este făcută de artist pentru el însuşi, pe când noi vorbim şi despre lucrări făcute la cererea clientului. În cazul tău, câte din lucrări sunt pentru clienţi şi câte pentru tine? Care e diferenţa de abordare a procesului în cele două cazuri şi pe care îl preferi?

Erik Erdőközi: Majoritatea sunt pentru clienți, datorită jobului pe care îl am. Partea cealaltă ar fi foarte mică. Diferența constă în faptul că trebuie să te supui regulilor unui client. E ca un joc, practic. Trebuie să preiei ce ți se zice și pe baza a ceea ce s-a zis, să execuți. Pe când, în partea cealaltă, în care ai tu timpul liber și ți-l petreci făcând lucruri personale, acolo e un pic mai liber, nu ai priorități, nu ești blocat. Asta e diferența: la clienți, practic, ți se impun chestii, rezultatul nu e tot timpul cel bun sau, în unele cazuri, este direcția bună. Pe când, la partea personală, chiar ești liber și poți să te exprimi cum vrei tu.

Ștefan Lazăr: Toate lucrările mele la comandă sunt pentru client. Trebuie să existe o doză mică de egoism. În momentul când te încrâncenezi să-ți pui cât mai mult amprenta într-o lucrare la comandă, închizi foarte multe uși. Atât timp cât respecți niște parametri ai bunului simț, profesionali și furnizezi clientului produsul, fără să-ți încalci principiile, este un succes sau eu o văd ca fiind un succes. Eu, partea artistică, personală, mi-o dezvolt separat. Și, așa cum am menționat mai devreme, partea egoistă o și manifest ca un egoism: ideile mele proprii sau lucrurile de care sunt atașat, nu le dezvălui. De fiecare dată când, să zicem, ești preocupat mai mult de cerințele clienților sau de nevoile altora în general, îți faci o mare defavoare. Și nu sunt de acord să mă neîndreptățesc. Caut să-mi găsesc un echilibru în toată povestea asta, în așa fel încât eu să nu mă privez de plăceri, de realizări, de satisfacția dorințelor mele.

Livia Coloji: Mi-aș dori să pot iniția proiecte, numai că nu am timpul necesar pentru a le iniția. Nu știu ce o să se întâmple pe viitor, sper să se schimbe. Ilustrația este o artă aplicată. Nu este făcută doar dintr-un ego al artistului. Ea are un scop clar și nu văd în asta un minus sau un plus. Pur și simplu, așa este! Și, până la urmă, nu simt în asta o limitare. Aș putea la fel de bine să pictez și să fac expoziții, nu ar trebui să depind neapărat de clienți. Dar din momentul în care am ales drumul ăsta, mi l-am și asumat și dacă continui, înseamnă că-mi și place.