În Interviuri

[Paula Rusu] Dacă ai răbdare, orice desen iese până la urmă

paula-rusu

Paula ilustrează. Personaje, poveşti, editoriale şi în general idei frumoase pentru online şi offline. A colaborat cu o mulţime de branduri, dintre care câteva nume sunt Pepsi, Grolsch, Fast Company, Decât o Revistă, ING şi Bitdefender. Cunoaşte viaţa de agenţie, unde a lucrat ca Art Director, însă de doi ani a îmbrăţişat cu ambele mâini şi tabletă, viaţa de freelancer. Portofoliul ei îl găsiţi aici, iar în continuare aflăm mai multe despre cum face ceea ce face, ce crede şi ce recomandă.

  • Începem cu termenul cheie din tema lunii: comunicarea vizuală. Cum ai explica-o, într-o notiţă lăsată posterităţii?

Comunicarea vizuală ar putea fi tradusă ca transmiterea unui mesaj printr-o imagine, prin formă și culoare. Același subiect poate fi tratat în foarte multe moduri și poate transmite o mulțime de mesaje diferite, doar prin variația felurilor de forme și a paletelor de culori folosite.

Avem forme mari și mici, forme ascuțite sau rotunde, forme organice și fluide sau geometrice, forme simple sau complexe.

Culori super vii și saturate, culori reci, pasteluri sau clasicul alb/negru.

Aproape fiecare decizie pe care o ia un ilustrator când planifică o imagine prin care încearcă să transmită un anume mesaj se învârte în jurul acestor două mari subiecte – formă și culoare.

 

  • Dacă ai putea alege să fii un element din comunicarea vizuală, care ar fi acela? 

Forma! Ca să fac toate desenele pe care încă nu pot să le fac. :)

Fete-de-Fete

 

  • Care este abordarea ta în procesul de creaţie & cum se desfăşoară acesta?

Abordarea diferă în funcție de tipul de job pe care-l am de făcut.

De exemplu, de cele mai multe ori, când lucrez cu agenții de publicitate pe câte-o campanie, mi se spune destul de clar ce trebuie să ilustrez –

Paula, am vrea să faci un mega traffic jam în drum spre munte, și în trafic să avem un autobuz pe geamurile căruia ies multe picioare și autobuzul merge ca un miriapod, să-l avem pe Moș Crăciun care așteaptă în sanie și să fie și renii lui care joacă șah. Am mai putea avea un tată și un fiu care fac un grătar pe mașină cât așteaptă și un băiat pe o placă de snowboard, cărat de prietenii lui.

Și din descrierea asta, a ieșit ilustrația de mai jos. Destul de precis, nu?

fan-courier


Așa că în cazul ilustrațiilor publicitare, practic spunându-mi-se clar ce e de făcut, ce-mi revine mie ar fi în primul rând un
research – caut imagini pe subiecte similare, mă uit la cum a mai fost abordat subiectul în trecut, studiez diferite stiluri și mă gândesc încotro m-aș putea duce eu cu desenul meu ca să transmit cel mai bine ce am de transmis.

După care fac niște schițe basic de compoziție ca să-mi dau seama mai bine ce anume vine unde.

Câteodată aprob întâi schițele cu clientul, după care trec la finisare; în alte dăți, când sunt absolut sigură că ce am în minte e ce trebuie, avansez puțin mai mult desenul ca să las mai puțin loc de interpretare și nesiguranță.

După care primesc feedback, adaptez ilustrația în funcție de nevoi, sau contra-argumentez feedback-ul în cazul în care nu sunt de acord cu el și găsim o soluție ok împreună.

Pe de altă parte, în cazul ilustrațiilor editoriale, e puțin mai multă libertate.

În general, revista îmi trimite articolul pe care trebuie să-l ilustrez și-mi spune de câte ilustrații e nevoie și pe ce format.

Câteodată, primesc și referințe stilistice. Dar în rest, tot ce ține de ilustrație, de abordare, de concept, stabilesc eu, pe lângă deciziile legate de culoare și formă de care ziceam mai sus.

Așa că în situația asta, încep prin a citi articolul. După care-l mai citesc o dată și înc-o dată și încă de vreo zece ori, îmi notez cuvinte cheie și încerc să-i găsesc sâmburele.

Odată identificată tema principală, încep să învârt imagini în minte și să găsesc un concept vizual potrivit și puternic prin care să exprim ce am ales. Pe lângă toate astea, bineînțeles se întâmplă și research-ul menționat mai devreme și schițele de compoziție.

slack

 

  • Care îţi sunt tools of trade?

Wacom Intuos Pro + Photoshop sunt șefii inimii mele.

Nu sunt suficient de încrezătoare în abilitățile mele într-ale desenului tradițional, așa că toate ilustrațiile mele în momentul ăsta sunt digitale.

Sigur, fac și schițe în creion, deci în setul de tools of the trade intră și-un set de creioane și un sketchbook, dar tableta e absolut vitală. Și e destul de amuzant, că am refuzat mulți ani să lucrez cu ea, și deci toate ilustrațiile mele până în 2015 au fost făcute cu mouse-ul – vectori în Illustrator cu Pen Tool, după care mutam totul obiect cu obiect în Photoshop și făceam texturi tot cu mouse-ul.

Mi se pune un nod în gât când mă gândesc, haha.

Și am primit în decembrie 2014 Wacomul de la prieteni, am zis hai totuși să-ncerc și m-am îndrăgostit instant.

Mi-a schimbat radical felul de a lucra și recomand tuturor ilustratorilor care încă nu îndrăznesc să se apropie de tabletă s-o facă instant.

grolsch

 

  • Ce ar conţine kitul de supravieţuire în domeniu pentru un ilustrator?

O găleată de cafea. :)

Lăsând gluma la o parte, cam aproape tot succesul pe care l-am avut până acum ca ilustrator se datorează faptului că am muncit foarte, foarte mult și am reușit să evoluez constant.

Sigur, în nici un caz nu sunt hiper mulțumită de nivelul la care sunt în prezent, pentru că odată cu evoluția skill-ului îți cresc, bineînțeles, și pretențiile pe care le ai de la tine.

Ceea ce e foarte bine, pentru că nu te oprești din crescut în felul ăsta. Dar da, e nevoie de multă răbdare și încăpățânare și determinare.

Trebuie să poți să accepți proiecte și dacă te sperie ce ai de desenat, de fapt – cu atât mai mult dacă te sperie, și să faci pe dracu-n patru să duci treaba la capăt.

Să studiezi, să cauți referințe, să faci schițe peste schițe; te asigur, dacă insiști, o să iasă.

Pe lângă asta, self promo-ul e vital. Un website, un cont pe Behance, un cont de Instagram, eventual și un cont pe Dribble, poate chiar și-o pagină de Facebook – toate astea sunt musai.
piata-amzei

piata-amzei2 piata-amzei3

 

  • Odată ce ţi-ai definit un stil, cum îţi dezvolţi skill-urile?

Dezvoltarea skill-urilor e o treabă care se petrece constant, prin muncă, chiar dacă tu ca ilustrator ești axat pe stilul / stilurile tale.

Pur și simplu le faci mai bine, le vezi și te miști mai repede, faci conexiuni și găsești concepte mai repede, și tot așa.

E ca-n povestea aia cu Picasso care-i explică doamnei care-l rugase să-i facă un portret de ce costă atât de mult – nu i-a luat cinci secunde să facă desenul, i-a luat o viață întreagă.

Așa-i practic cu dezvoltarea skill-urilor; e un proces care nu se termină niciodată. Și, bineînțeles, nu zice nimeni că nu poți să experimentezi mereu cu stiluri sau cu medii noi.

 

  • Se dă o mulţime de ilustratori cu tehnică şi talent. Ce anume face diferenţa în rândul lor, din punct de vedere al succesului artistic şi financiar?

Păi dacă toți sunt la fel de buni, atunci principalul lucru care-i diferențiază e cât de bine promovează asta.

Și cel mai bun exemplu pe care pot să-l dau e, bineînțeles, din experiența personală. În 2014 și 2015 postam încontinuu proiecte pe Behance, eram super activă, și deci am avut cam 60-70% clienți străini.

În 2016 m-am lenevit, mi-am zis hai că am statistici destul de bune, followeri multicei, e ok. Rezultat – un singur client străin tot anul. Prin urmare self promo never really dies, e acolo lângă tine pe tot parcursul carierei tale.

 

  • Ce părere ai despre campaniile de comunicare online şi offline din România, din punct de vedere vizual? Minusuri, plusuri, recomandări.

Un lucru pe care l-am observat în ultimii ani este că ilustrația e din ce în ce mai prezentă în campaniile de comunicare locale, fapt care nu poate decât să mă bucure.

Una din cele mai puternice preconcepții vizavi de ilustrație e că ar fi ‘copilăroasă’ – m-am luptat cu ideea asta foarte mult, încă de prin facultate.

Mă bucur să văd că încet încet se dărâmă și că din ce în ce mai multe branduri apelează la ilustrație în comunicare.

Altfel, vizavi de campanii la modul general nu-mi prea vine să mă pronunț, că am abandonat barca publicității acum doi ani. 

pepsi pepsi2

 

  • Se poate dezvolta simțul estetic pentru a recunoaște (sau genera) o comunicare vizuală bună? 

Absolut că se poate dezvolta, studiindu-i pe cei mai buni, cum altfel.

Există atât de mult material bun pe internet și e atât de la îndemână pentru toată lumea, mai ales de când au apărut site-uri ca Pinterest.

Studiul e absolut vital pentru orice om care vrea să activeze în aria vizualului – fie că-i vorba de ilustrație, animație, fotografie, sau orice altceva.

polul-nord polul-nord2 polul-nord3

 

  • Ce ar trebui să înțeleagă cei profilaţi pe alte specializari – marketing, copywriting, development etc. – despre comunicarea vizuală și scopul ei?

Cred că oamenii de marketing ar putea să aibă puțin mai multă încredere în oamenii de vizual cu care lucrează.

Ca să mă fac bine înțeleasă, nu am o problemă cu feedback-ul – e normal să existe, la urma urmei clientul știe cel mai bine cum îi e brandul și ce nevoi are.

Dar pentru că estetica e o chestie foarte subiectivă, se ajunge frecvent la tot felul de discuții contra-productive, caz în care zic să se meargă pe mâna omului de vizual. Și aici merge glumița aia atât de rulată printre arți – când chemi instalatorul, îi spui cum să-ți repare țevile?  

 

  • Două-trei sau patru şi jumătate golden rules despre procesul de creaţie în design, pe care le-ai ilustra:

Cred că una din cele mai importante reguli (care-mi scapă și mie din mână din când în când) ar fi răbdarea.

Dacă ai răbdare, orice desen iese până la urmă, chiar dacă pe parcurs îți vine să-ți smulgi tot părul din cap și ți se pare că n-o să ajungi la nici un rezultat. O să ajungi. :)

Și vai de mine, schițele! Eu eram omul ăla care evita schițele pentru că nu-mi plăcea cum arătau. Începeam un doodle și mă enervam în două minute, îl lăsam baltă și începeam să improvizez digital pe principiul văd eu cum iese, mă descurc.

Din fericire am avut niște oameni în jurul meu care m-au bătut la cap să schițez mai mult și acum aproape că nu mai pot fără. Și, nu în ultimul rând, aș mai spune și un don’t be lazy.

Mă refer la momentele alea când te afli mai mult sau mai puțin pe ultima sută cu un proiect, și vezi niște lucruri care ar putea fi îmbunătățite, dar care totodată nu arată atât de rău și pe care cel mai probabil nu le-ar neapărat observa nimeni altcineva în afară de tine. Îmbunătățește-le. Your future self will thank you.

do-not-open do-not-open2 do-not-open3

 

  • De unde înveţi & te inspiri? 

Recomand tuturor să petreacă mult timp pe Behance, pe Dribbble, pe designspiration.net, și chiar și pe Pinterest.

Ar mai fi și site-ul ăsta, pe care intru destul de des și nu dă greș niciodată.

Cum ziceam și undeva mai sus, studiul e o parte foarte importantă din tot procesul, iar o cultură vizuală bogată e vitală.

Printre ilustratorii mei preferați în momentul de față i-aș putea înșira pe Karolis Strautniekas, Christoph Niemann, Vincent Mahe, Hedof, Yukai Du sau Malika Favre. Și încă probabil vreo mie, dar n-are sens să mă apuc să înșir, că nu mă mai opresc.

Vizavi de cursuri online aș recomanda clasicul Skillshare, prima mea animație de personaj în After Effects a fost făcută după un curs de acolo și n-am decât cuvinte de laudă.

Ar mai fi și Kadenze cu niște cursuri mega interesante pe tot felul de domenii.

Închei cu al nostru Visual Playground, ONG și școală de design și ilustrație, pe care vă îndemn să stați cu ochii, că urmează lucruri that will rock your socks off.