În Cariere

Adevăratul parteneriat în relația dintre client și echipa de design

aiga sfaturi

Seara trecută am participat la o întâlnire AIGA în cadrul căreia s-au întâlnit şi o comisie de lideri din industria designului din Los Angeles. Discuţiile comisiei s-au concentrat pe viitorul designului în 2012 şi pe modul în care designul va fi afectat de apariţia de noi tehnologii, Social Media şi alte schimbări culturale majore precum decesul lui Steve Jobs.

Pe măsură ce membrii comisiei discutau despre propriile companii şi cum interacţionează cu proprii clienţi, natura relaţiei designer/ client se contura ca temă a dezbaterilor. Această temă venea în sprijinul unei idei ce mă frământa şi pe mine de ceva vreme şi anume, cum am putea să transformăm această relaţie în ceva ce ar putea să ne permită nouă, designerilor, să îi ajutăm cu adevărat pe clienţii noştri să rezolve probleme.

Relaţia unui client cu echipa de design este, cel mai probabil, factorul cheie în determinarea tipului şi calităţii muncii rezultate. În decursul anilor, am observat trei tipuri de relaţii; le voi numi ”şef/ subaltern”, “prieteni” şi “parteneri”.

Situaţia “şef / subaltern”

Situaţia ”şef/ subaltern” apare atunci când un client ştie exact ce doreşte de la design şi îi oferă designerului o direcţie clară, detaliată. “Avem nevoie de o broşură pentru o conferinţă ce trebuie să arate exact aşa.” Direcţia va include detalii de genul poziţionarea amănunţită a elementelor de compoziţie, fiecare element ţinând cont de celelalte, culorile ce trebuie folosite, dimensiunea aproximativă a elementelor etc. În principiu, clientul face designul iar designerul doar execută viziunea clientului.

Situaţia “prieteni”

Într-o relaţie de genul “prieteni”, clientul înţelege brandul propriu şi are obiective clare pe care doreşte să le atingă, de exemplu: “Să creeze o broşură pentru a o distribui în cadrul unei conferinţe”. În acest caz, direcţia va fi ceva mai liberă. Clientul va dori să fie sigur că brandul este respectat, s-ar putea să pună la dispoziţie documentaţie şi imagini, dar per ansamblu va dori ca designerul să îşi folosească experienţa profesională în ceea ce priveşte aranjarea diferitelor elemente, dimensiunilor aproximative, culorilor etc.

Situaţia “parteneriat”

Într-o relaţie de parteneriat, lucrurile stau foarte diferit. Clientul şi designerul discută un context mai larg, istoricul companiei si obiectivele de comunicare (atinse uneori prin mai multe tipuri de media), de afaceri şi de marketing, şi chiar obiectivele personale ale acţionarilor. Se identifică probleme specifice, de exemplu “avem nevoie să atragem atenţia asupra produsului nostru în cadrul conferinţei.”

Se stabilesc priorităţi, de exemplu: “Este mai important ca oamenii să îşi amintească numele nostru decât să înţeleagă în detaliu cu ce ne ocupăm.” În acest caz, clientul şi designerul lucrează îndeaproape pentru a identifica soluţii de design la probleme specifice. În exemplul conferinţei, soluţia ar putea fi o broşură sau ar putea fi ceva mult mai creativ ce va atrage într-adevăr atenţia asupra produsului în cadrul conferinţei şi va determina reţinerea numelui clientului.

O relaţie de parteneriat este, evident, cea care pune lucrurile în mişcare în design. Pentru a obţine o astfel de relaţie, ambele părţi trebuie să dea dovadă de onestitate, transparenţă şi instruire.

 

  • Onestitate

Din punct de vedere al comunicării, acest aspect însemnă să fii sincer. Dacă ceva nu funcţionează, vorbeşte deschis şi discută motivele. Lucraţi în echipă pentru a înţelege problema şi pentru a o rezolva. Designerii ar trebui să folosească această ocazie pentru a-i ajuta pe clienţi să înţeleagă de ce lucrăm aşa cum lucrăm, de ce merităm să fim plătiţi pentru munca noastră (nu recurgeţi la muncă speculativă!) şi de ce designul este o modalitate eficientă de rezolvare a problemelor de comunicare.  Clienţii ar trebui să folosească această ocazie pentru a informa designerii asupra adevăratelor obiective şi ceea ce doresc să obţină cu adevărat. În mod normal, un obiectiv nu este doar “să creăm o broşură.” Obiectivul adevărat este “să informăm oamenii despre afacerea noastră.”

 

  • Transparenţă

Nu fiţi secretoşi. Dacă aveţi o problemă cu munca depusă sau cu procesul, împărtăşiţi acestă informaţie şi, la fel, lucraţi împreună pentru a rezolva problema. Designerii ar trebui să înţeleagă din asta că, în cazul în care ajung la un blocaj, trebuie să deschidă subiectul  sau pună întrebări. Sau dacă vreun aspect va afecta bugetul, trebuie să informeze imediat clientul şi să discute opţiunile disponibile. Clienţii ar trebui să fie deschişi în privinţa bugetului pentru a da designerilor şansa de a găsi cea mai bună strategie în concordanţă cu bugetul disponibil, şi ar trebui să informeze designerii vizavi de termene limită, ierarhia aprobărilor etc.

 

  • Instruire

Aceasta cred că este cea mai importantă componentă a relaţiei. Ambele părţi ar trebui să înveţe una de la cealaltă. Designerii îi pot învăţa pe clienţii despre procesul de design şi îi pot ajuta să înţeleagă cum poate designul să rezolve problemele afacerii. Clienţii îi pot învăţa pe designerii despre afacerile lor, contextele acestora, obiective, priorităţi şi probleme ce au nevoie de rezolvări. Când designerii şi clienţii colaborează, combinaţia de cunoştinţe şi experienţă puse în joc de fiecare parte depăşeşte cu mult suma părţilor şi deschide calea spre inovaţie şi inspiraţie. O bună instruire presupune şi ascultare- înţelegerea aspectelor ce ar putea crea confuzii, a obiecţiilor şi a ideilor noi- devenind astfel o arteră de comunicare în ambele sensuri.

Eu cred în puterea parteneriatului şi a comunicării deschise, bilaterale. Când lucrez pe proiecte cu clienţi ce sunt cu adevărat parteneri, obţinem rezultate fenomenale ce funcţionează cu adevărat, se rezolvă probleme, obiectivele devin realitate, şi cel mai important, noi şi clienţii noştri creştem împreună.