În Cariere

Au crescut pretențiile față de studiile în design

design_studii

Contribuția designerilor nu a fost niciodată atât de solicitată cum este acum, fie că este vorba de crearea unor produse atrăgătoare, fie de găsirea unor noi modalități de a rezolva probleme foarte complexe. Ca rezultat al pretențiilor ridicate față de abilitățile designerilor de a rezolva probleme, aceștia au abordat proiecte fără precedent, ce îi provoacă la o continuă adaptare la dinamica tehnologiei și a mijloacelor media.

În vreme ce inovația și creativitatea cu care contribuie designerii sunt absolut formidabile, situația în sine ridică un semn de întrebare: cum pot profesorii și instituțiile să pregătească următoarea generație de designeri pentru a face față acestor provocări?

AIGA consideră că momentul de față reprezintă o oportunitate importantă de a alinia preocupările designului practic și așteptările programelor educaționale. Pe baza discuțiilor și cercetărilor întreprinse în cadrul conferințelor educaționale în design, AIGA a conceput următorul document ce evidențiază rezultatele și competențele ce ar trebui dobândite după un program de patru ani de studiu în design.

Contextul strategic pentru design

Acestea sunt caracteristicile generale ale mediului strategic de design la care ar trebui să răspundă programele ce pretind că pregătesc studenții pentru profesia de designeri. AIGA lasă în seama instituțiilor metodele de pregătire, dar consideră că programele au responsabilitatea de a demonstra concordanța curriculei cu cerințele domeniului. Aceste caracteristici influențează în mod diferit diversele specializări în design, fapt ce se reflectă în competențele individuale.

Aspecte generale pentru specializările de design

1. Context

Rolul designerului nu este doar să obțină o combinație reușită de formă și context, ci să și determine ce proporție din contextul înconjurător va fi influențată de problema ce trebuie rezolvată și ce precedente (din punct de vedere istoric, competitiv etc.) sunt relevante în situația existentă. Prin urmare, studenții trebuie să dobândească o oarecare experiență cu privire la încadrarea problemei într-un context, nu doar în rezolvarea acesteia.

Indiferent de specializarea în design, programa de design profesional ar trebui să includă următoarele aspecte:

  • Utilitate – valoarea practică sau socială a comunicării, obiectelor, mediilor sau serviciilor;
  • Lejeritate/ușurință în utilizare – ușurința cognitivă sau fizică, eficiența sau satisfacția oamenilor de a învăța sau a folosi comunicarea, obiectele, contextele sau serviciile;
  • Deziderabilitate – beneficiile emoționale, sociale sau culturale ale comunicării, obiectelor, mediilor sau serviciilor percepute de consumatori;
  • Durabilitate – consecințele designului în sisteme interdependente; durata de viață a obiectelor create, folosirea și eliminarea resurselor, schimbarea normelor și valorilor culturale în vederea reducerii utilizării resurselor sau utilizarea responsabilă a acestora;
  • Fezabilitate – abilitatea tehnologică de a produce și/sau distribui comunicare, obiecte, medii sau servicii;
  • Viabilitate – potențialul economic pentru eficiența investiției.

2. Complexitate

Contextul în care lucrează designerii este tot mai complex, iar activitatea lor se desfășoară într-o rețea de sisteme interdependente. Această complexitate se exprimă în design printr-o atentă preocupare pentru:

  • Colaborare interdisciplinară – studenții ar trebui să deprindă experiențe prin munca în echipă și, unde este posibil, programa ar trebui să includă studii sociologice și umaniste predate prin prisma designului;
  • Design la nivel de sisteme – prin activitățile lor, studiourile ar trebui să încurajeze studenții să anticipeze consecințele pe care lucrările lor le pot avea asupra unui număr mare de sisteme, chiar dacă munca lor se rezumă la nivelul de produse sau componente;
  • Dispersia geografică a eforturilor – studiile universitare ar trebui să țină seama de managementul și munca necesare pentru designul, producția și distribuția comunicării, bunurilor și serviciilor în contextul global și să încurajeze realizarea de lucrări gândite pentru o gamă largă de oportunități economice și sociale;
  • Probleme de durată de viață și sustenabilitate – studenții ar trebui să poată justifica utilizarea resurselor și să recunoască urmările pe termen lung ale soluțiilor gândite pentru probleme de design.

3. Design cu și pentru oameni

În practica designului contemporan, responsabilitatea este împărtășită de designer și consumator. Din acest context, în care controlul deciziilor asupra designului este într-o perpetuă tranziție, rezultă preocupări pentru:

  • Metode de înțelegere a dorințelor, nevoilor și tiparele de comportament ale consumatorilor;
  • Recunoașterea diferențelor sociale și culturale;
  • Strategii pentru soluționarea valorilor contradictorii.

4. Tehnologie

Evoluția rapidă a tehnologiei produce și provocări, și oportunități pentru educația în design. Deși pentru instituțiile de învățământ aceasta înseamnă limitarea vitezei de adaptare la schimbările specifice de software și hardware din industrie, o abordare generală a impactului tehnologiei asupra designului ar trebui să se regăsească în programă:

  • Deprinderea modalităților de învățare a tehnologiei – având în vedere că schimbările sunt continue, studenții trebuie să deprindă metodologia de învățare a unei noi tehnologii;
  • Capacitatea de a alege obiectiv între diverse tehnologii – programa ar trebui să dezvolte capacitatea studenților de a fi utilizatori obiectivi ai tehnologiei, învățându-i să aleagă tehnologia adecvată pentru fiecare problemă de design;
  • Designul instrumentelor și sistemelor – democratizarea tehnologiei pune mare presiune pe designeri să inventeze sisteme ce le permit utilizatorilor să își creeze propriile experiențe. Studenții trebuie să se implice în crearea tehnologiei la fel de mult ca în utilizarea ei.

5. Cercetare

Deși abilitățile de cercetare sunt cerute de obicei din partea absolvenților, studiile universitare pot oferi studenților oportunitatea de a învăța diverse metode de cercetare și să le dezvolte capacitatea de a înțelege și folosi informațiile din proiectele de studio. Prin urmare, indiferent de nivelul de studii, studenții ar trebui să cunoască:

  • Dorințele și nevoile consumatorilor;
  • Cerințele contextului;
  • Modalități de planificare, producție și distribuție;
  • Efectele soluțiilor de design;
  • Instrumente și metode de explorare a acestor chestiuni.

Competențe specifice de design

Următoarele competențe sunt esențiale pentru ca designerii începători să poată avea o contribuție eficientă la activitățile de design. Fiecare contribuție se adaugă la eficiența per ansamblu a acestei discipline.

1. Principii și procese de bază în comunicare:

  • Înțelegerea modului în care teoriile, principiile și procesele comunicării au evoluat de-a lungul istoriei și abilitatea de a folosi aceste cunoștințe pentru soluții la problemele contemporane;
  • Înțelegere strategică a modului în care comunicarea este planificată, produsă și distribuită;
  • Înțelegerea și folosirea adecvată a abordărilor creative pentru identificarea oportunităților de comunicare și generarea de soluții alternative;
  • Abilitatea de a construi povești și scenarii pentru a organiza procesul de design în secvențe și pentru a descrie experiența utilizatorului;
  • Fluență în utilizarea limbajului formal și a conceptelor de design – inclusiv conținut – elemente, structură și stil, ca răspuns la problemele de comunicare;
  • Formularea de opinii informate despre relația spațială, temporală și kinetică dintre formă, sens și comportament;
  • Utilizarea eficientă a conceptelor de typography, a imaginilor, diagramelor, animației, secvențelor, culorii etc.

2. Înțelegerea oamenilor și contextelor:

  • Abilitatea de a contura direcții de cercetare în funcție de oameni, activități și contexte;
  • Înțelegerea designului la diferite dimensiuni, de la componente la sisteme, de la produse la experiențe;
  • Recunoașterea complexității problemelor contemporane și a faptului că acestea cer abilități de colaborare și muncă în echipe interdisciplinare;
  • Aplicarea de metode diverse pentru determinarea dorințelor, nevoilor și tiparelor de comportament;
  • Gândire critică față de propriul design și față de designul altora în legătură cu cât este de util, ușor de folosit, dorit de consumator dar și fezabilitate tehnologică, viabilitate și sustenabilitate economică.

3. Utilizarea eficientă a tehnologiei:

  • Abilitatea de a învăța tehnologii noi și recunoașterea faptului că tehnologia se schimbă continuu;
  • Abilitatea de a evalua critic diferite tehnologii, utilizarea tehnologiei în folosul priorităților ce au consumatorul ca punct central și găsirea de soluții tehnologice convenabile pentru contextul dat;
  • Gândirea/inventarea de instrumente și sisteme tehnologice ce facilitează pe viitor scopurile comunicării;
  • Recunoașterea impactului tehnologic din punct de vedere social, cultural și economic asupra producției de mesaje și comportamentului uman.

4. Competențe de cercetare:

  • Cunoașterea uneltelor de cercetare, cum ar fi utilizarea bazelor de date, observarea utilizatorilor și dezvoltarea de prototipuri;
  • Abilitatea de a formula și susține decizii de design prin apel la concluziile cercetărilor și argumente conceptuale, pe parcursul diferitelor etape de dezvoltare și prezentare a proiectelor;
  • Abilitatea de a folosi instrumente analitice și de a construi modele în activitățile de cercetare.

Studii generale

Studenții trebuie să dezvolte cunoștințe și competențe prin studii ale unor subiecte și probleme ce nu aparțin de domeniul designului.

1. Subiecte asociate designului
Pentru practica designului au deosebită relevanță următoarele domenii:

  • Antropologia și studiile culturale;
  • Studiile business sau de afaceri;
  • Comunicarea și retorica;
  • Informatica;
  • Ingineria;
  • Psihologia și factorii umani;
  • Istoria.

2. Proceduri operaționale
Dacă sunt concepute și predate ținând cont de alte zone ale experienței umane, anumite programe de design pot fi considerate adecvate pentru a fi incluse în studii generale. Acestea sunt cursuri ce discută aspecte istorice, teoretice, de management, culturale sau sociologice din perspectiva designului.