În Cariere

Drumul de la șef la lider: bune practici și greșeli de evitat

lider sau sef

Că un șef nu este în mod necesar un lider, asta știe toată lumea. Că e preferabil să fie și una, și alta, din nou, nu e niciun secret. A fi un adevărat lider presupune a te impune nu doar în virtutea titulaturii pe care o deții, ci folosindu-te de capacitatea de a îi face pe ceilalți să te urmeze fără rețineri. Cu alte cuvinte, un lider nu se bucură doar de respectul celor din jur, care, până la urmă, poate fi simulat, ci și de încrederea deplină a acestora.

Și pentru că munca depusă cu încredere în rezultatele promise este întotdeauna mai productivă, discutăm în articolul de azi despre cum puteți să atrageți sprijinul echipelor pe care le conduceți și să îi inspirați prin felul vostru de a fi.

Bune practici

Atunci când se discută despre leadership, mulți menționează sintagma „calitate înnăscută”, lăsând să se înțeleagă faptul că potențialul unui lider ar sta în ADN-ul acestuia și că, dacă nu ești făcut pentru asta, e destul de greu, dacă nu chiar imposibil, să te formezi ca atare.

Lucrurile sunt însă discutabile. Într-adevăr, există anumite trăsături de personalitate care îi ajută pe unii să se facă plăcuți mai ușor, să fie mai convingători și să îi inspire pe cei din jurul lor, dar leadership-ul nu constă doar în carismă, ci în atitudine și comportament. Iar aceste două componente sunt chestiuni care se dobândesc, se învață și se perfecționează în timp. Cu alte cuvinte, sunt accesibile tuturor. Iată câteva sfaturi care vă pot ajuta în demersurile voastre de a deveni un bun lider.

1. Arătați-le colegilor latura voastră umană

În orice colectiv, fie că vorbim despre o echipă de 5 sau de 20 de persoane, pentru ca liderul echipei să își joace rolul așa cum trebuie, este important să le arate colegilor că nu este un semizeu, ci doar o persoană pasionată de ceea ce face, cu spirit vizionar și capacitatea de a le coordona activitatea.

Cele mai multe tensiuni din rândul echipelor de lucru apar atunci când membrii echipei se simt sufocați de autoritatea șefului, nesiguri pe munca lor și reticenți la a își mai aduce contribuția. Un șef care se lăfăie în titulatura pe care o are își va transforma colegii din profesioniști în simpli executanți.

De aceea, e important să clădiți relația cu colegii pornind de la comunicarea unor experiențe comune sau similare cu ale lor. Mărturisiți-le că sunt lucruri pe care nu le știți și că vă bazați pe ei în acele privințe, fiți transparenți și umili, recunoașteți-vă greșelile și nu ezitați să le cereți ajutorul atunci când este cazul. Oamenii rezonează mult mai bine cu „unul de-al lor” decât cu o figură autoritară, lipsită de personalitate și de emoție umană.

2. Munciți cot la cot cu ei

Responsabilitățile care vin odată cu o funcție de conducere sunt numeroase și apăsătoare, de multe ori nelăsându-vă timp să vă mai ocupați și de altceva în afara chestiunilor administrative. Cu toate acestea, este recomandat ca, din când în când, să deveniți o parte efectivă a echipei de lucru și să munciți cot la cot cu ei.

Demonstrați-le că știți mai mult decât să le dați ordine și că sunteți, de fapt, un bun profesionist. Astfel, le veți câștiga în mod cert respectul și încrederea în deciziile ulterioare. Nu dați însă în extrema cealaltă, în care vă asumați voi toate sarcinile. O să dezvoltăm această idee în rubrica dedicată greșelilor, din a doua parte a articolului.

3. Implicați-vă

Puneți suflet în proiectele pe care le desfășurați, în relația cu clienții, în problemele cu care se confruntă membrii echipei voastre. Nu fiți genul de șef care comunică doar prin e-mailuri lapidare și care nu are nici cea mai mică idee despre atmosfera de la locul de muncă, despre tensiunile dintre colegi, despre temerile și așteptările lor.

E firesc să nu puteți fi prezenți alături de ei zi de zi, dar asta nu vă împiedică să organizați periodic ședințe sau să aveți în firmă un om de încredere care să vă convoace ori de câte ori consideră că e nevoie de prezența voastră acolo.

Greșeli de evitat

Pentru fiecare dintre sfaturile dezvoltate mai sus, există și un revers al medaliei. Iată așadar și câteva greșeli pe care ar fi bine să le evitați.

1. Prea prietenoși

Aceasta este o greșeală frecventă a celor care nu au foarte multă experiență. Din dorința de a se face plăcuți și de a fi acceptați ca lideri, adoptă o atitudine prea prietenoasă, ulterior nemaifiind luați în serios. Este bine să fiți sociabil și, așa cum am spus anterior, să vă accentuați latura umană, însă trebuie păstrate totuși niște limite, altfel riscați să se dezlănțuie haosul sub ochii voștri.

Mai devreme sau mai târziu, va trebui să luați decizii în numele echipei și nu ați vrea să fiți bombardați cu încercări de influență, în baza relațiilor de „prietenie”. Separați cu fermitate relațiile personale de deciziile profesionale și, oricât de dragi v-ar fi colegii, nu le permiteți să întreacă măsura.

2. „Una zice, alta face”

Dacă aveți niște reguli și principii la care țineți și pe care aveți pretenția ca ceilalți să le respecte, aveți grijă să procedați și voi înșivă la fel. Nimic nu e mai neplăcut decât să privești cum șeful tău răspunde nestingherit la telefon după ce a insistat în repetate rânduri ca în timpul ședințelor, mobilele să fie închise.

Dacă vă poziționați ca o persoană cu statut preferențial, nu o să faceți decât să dați naștere la frustrări mocnite și veți reuși cu greu să câștigați respectul colegilor.

3. „Nimeni nu poate face asta ca mine”

După cum am zis mai sus, responsabilitățile voastre, odată ce sunteți într-o funcție de conducere, pot fi copleșitoare. Asta înseamnă că va trebui să renunțați la o parte dintre sarcinile de zi cu zi, să le redistribuiți și să vă îndepărtați de o parte dintre proiectele care vă erau foarte dragi. Nu e ușor, dar trebuie să o faceți. În caz contrar, veți da de înțeles că nu aveți încredere să lăsați activitățile respective în seama celorlalți colegi.

Uneori s-ar putea chiar să aveți această impresie, însă va trebui să înțelegeți că una dintre calitățile definitorii unui bun lider este capacitatea de a delega, de a își ajuta subordonații să se dezvolte și de a se detașa de sarcinile mărunte, pentru a putea privi proiectele în ansamblu.