În Cariere

Rolul designului în viitorul sectorului public

public-sector-design

Acest eseu face parte din inițiativa AIGA și Adobe de a defini studioul anului 2015, cu ajutorul liderilor din design, care își împărtășesc perspectivele, ideile și aspirațiile în ceea ce privește evoluția designului în anul 2015 și chiar dincolo de acesta.

Designul este din ce în ce mai cunoscut ca fiind un instrument puternic de creare a unor servicii publice eficiente. Guvernele din SUA (Lab at OPM), Marea Britanie (Open Policy Lab), Singapore (Human Experience Lab) și alte organizații internaționale, precum Națiunile Unite sau Banca Mondială, au echipe interne de design care își folosesc abilitățile și cunoștințele specifice în elaborarea de politici publice.

În calitate de director la MindLab, studioul pe care îl coordonez în cadrul guvernului danez, am contribuit, de mai bine de doisprezece ani, la identificarea unor soluții mai bune pentru problemele publice complexe.

Avem de-a face cu provocări precum implementarea reformelor școlare naționale, elaborarea unor soluții digitale care să facă mai ușoară pornirea unei afaceri sau a unor servicii adresate șomerilor.

În aceste arii de activitate și nu numai, folosim metode ca etnografia, încercăm să creionăm experiența utilizatorilor cu serviciile publice, realizăm prototipuri pentru acestea și gândim concepte și soluții care să ducă la obținerea unor rezultate eficiente.

În activitatea noastră de zi cu zi, am putut observa cu ușurință nuanțele și contururile unui stat mult mai empatic, mai implicat în nevoile oamenilor, care se află pe aceeași lungime de undă cu aceștia.

Într-o eră în care încrederea în instituțiile publice este tot mai mică, în care situația economică este tot mai fragilă, este imperios necesar să atribuim un nou rol sectorului public.

În loc să susțină birocrația și standardizarea, doar pentru a își asigura stabilitatea, organizațiile publice ar trebui să fie mai dinamice, mai specifice, pentru a răspunde mai ușor nevoilor reale ale cetățenilor și comunității.

Problema este că nimeni nu știe exact cum ar trebui să arate acest nou tip de sector public. Nu există un șablon în funcție de care să modelăm sistemul public pe care l-am moștenit.

Asta înseamnă că un studio public de design trebuie să determine managerii din sectorul public să îndrăznească să exploreze noi metode de guvernare, bazate pe trei principii fundamentale, pe care le voi detalia mai jos.

Empatia

Cercetările întreprinse de designeri trebuie să dezvăluie adevărata experiență a oamenilor cu sistemul public.

Managerii și funcționarii trebuie să învețe să raporteze rezultatele eforturilor lor la modul în care oamenii „reali” folosesc sau renunță să mai folosească anumite servicii publice.

Studioul de design trebuie să se folosească de instrumente video și audio-video și de cât mai multă muncă de teren, pentru a-i ajuta pe manageri să înțeleagă mai bine atât problemele, cât și oportunitățile pe care le au.

Umilința

Societatea și sistemul public reprezintă o rețea de legături complexe, care se află într-o permanentă schimbare. Nu există zone neutre, de genul „tabula rasa”, pe care politicile publice să se desfășoare.

Managerii sunt puși mai degrabă în situația de a reacționa prompt la realități care deja există și asupra cărora nu au control. Rolul designerilor este de a îi ajuta să accepte această complexitate și să lucreze cu ea, nu împotriva ei.

Curajul

Nu demult, un funcționar cu experiență îndelungată în sectorul public mi-a spus că dacă există un lucru de care nu este nevoie în acest domeniu, acela este curajul. Nu sunt de acord.

Multor manageri le lipsește curajul de a face o schimbare în sectorul public, mediu care este, până la urmă, cel în care și-au construit carierele, prestigiul și în care și-au găsit rostul.

Studioul de design trebuie să ajute la crearea unor prototipuri și scenarii suficient de puternice încât să creeze un viitor alternativ mai bun.

Aceasta va fi, probabil, cea mai mare contribuție a acestui studio, în anul 2015: determinarea liderilor din sectorul public să ia decizii care să remodeleze interacțiunile dintre cetățeni, companii și stat.