În Editorial

Cât de complexă e lumea unui designer grafic?

design grafic AIGA

Ultimii 12 ani i-am petrecut în lumea designului grafic, mai întâi ca studentă, apoi ca designer, iar acum ca educatoare. Fiecare dintre aceste experiențe în acest domeniu incredibil mi-a oferit o nouă perspectivă și, la un moment dat, o trezire destul de nedelicată.

Experiența de studentă la design a fost destul de obișnuită. Portofoliul meu includea lucrări comune: logo-uri bătătoare la ochi, postere, coperți de reviste, lucrări personale, de auto-promovare, design de ambalaj, de sticle de vin, tipografie experimentală etc. De la concept la execuție, aveam mână liberă să fiu creativă cu fiecare lucrare pe care o făceam, încercând în același timp să îmi dezvolt și să îmi definesc un stil caracteristic.

Au fost vremuri năvalnice pentru mine. Mi-am descoperit pasiunea, făceam ceea ce îmi plăcea și în același timp, mă pregăteam pentru o carieră de designer grafic ce avea să îmi umple sufletul de satisfacție, cu posibilități de explorare nelimitate. Sau cel puțin așa credeam eu!

Apoi am absolvit.

Prima slujbă pe care am obținut-o presupunea să fac designul unei publicații ce prezenta un curriculum școlar detaliat. Coloane lungi de text, puncte și diagrame și imagini în alb-negru. Tipografia extravagantă și abilitățile în Photoshop nu erau nici măcar necesare.

La următoarea slujbă am realizat designul pentru template-uri medicale. Pagini seci, lipsite de culoare, pline de texte medicale și figuri anatomice apatice. Experimentarea nu își avea locul.

Apoi am fost angajată să ajut la designul unei interfețe pentru un soft radiologic. Radiologii de organe bolnave, noțiuni medicale fără sfârșit, informații voluminoase înghesuite în spații restrânse. Nimănui nu-i păsa de stilul meu personal.

Asta însemna o carieră în lumea designului grafic?

Unde puteam oare să îmi folosesc imaginația și creativitatea, talentul meu în ceea ce privește folosirea culorilor, dragostea pentru tipografie avangardistă? Cum puteam să îmi demonstrez competențele estetice? De ce petrecusem atât de mult timp și utilizasem atâtea resurse cultivându-mi abilități ce nu păreau a fi necesare în profesia aleasă?

În timp, am migrat spre lumea academică, dar de această dată spre predare. În calitate de profesor de design grafic la departamentul de Arte Plastice al Institutului Tehnologic din New York, în ultimii opt ani am avut ocazia să îmi folosesc creativitatea și abilitățile, chiar să îmi dezvolt unele noi. Am ocazia să progresez mereu la locul meu de muncă. Deși nu este cariera ce mi-am dorit-o inițial, s-a dovedit a fi una satisfăcătoare.

O parte din rolul meu de educator este să ajut studenții să vadă întregul spectru al lumii designului, nu să îi atrag spre o fracțiune din această lume cu un curriculum încărcat de entuziasm și strălucire.

Drept urmare, nu am niciun regret – totuși, experiențele prin care am trecut m-au pus pe gânduri. De ce nu se împlinesc în lumea reală visele și așteptările designerilor studenți ?

Ca și mine, majoritatea studenților mei sunt înclinați spre artistic. Sunt motivați de impulsul de a fi creativi și a-și exprima personalitatea. Iubesc frumusețea, uneori chiar urâțenia, atât timp cât ceea ce creează exprimă ceva, atrage atenția și trezește o emoție puternică.

Înțeleg speranțele și visele studenților mei. Dar în același timp, știu că puțini dintre ei vor putea să trăiască doar din creativitatea lor neîngrădită și din exprimarea trăirilor lor. Parte din rolul meu de educator este să ajut studenții să vadă întregul spectru al lumii designului, nu să îi atrag spre o fracțiune din această lume cu un curriculum încărcat de entuziasm și strălucire.

Ceea ce îi lipsește acestei meserii, libertate de expresie și mister, se compensează prin faptul că oferă designerului un scop și satisfacția că poate contribui la rezolvarea unor probleme importante ce ne afectează pe toți. Gândindu-mă acum la slujbele ce le-am avut după absolvire, îmi dau seama că am avut contribuții importante la publicația curriculum, la formatele medicale și softul la care am lucrat. Probabil că profesorii și studenții au găsit utile acele resurse clare și ușor de folosit. Doctorii probabil că au considerat template-urile și softul accesibile și cine știe câți pacienți au fost ajutați de munca mea.

Dezamăgirea mea la momentul respectiv era generată de așteptări limitate. Acum văd proiectele studenților mei, logo-urile lucitoare, posterele și sticlele de vin ca pe un desert delicios, exuberant. Dar eu aveam nevoie de hrana îndestulătoare a unei mese echilibrate.