În Editorial

Despre mici frustrări profesionale, transformate în lecții de comunicare

lectii comunicare

Lucrez în industria comunicării de aproximativ 6 ani. O perioadă îndeajuns de cuprinzătoare încât să adun câteva impresii despre cum stau lucrurile prin partea asta de lume. Mai exact, despre mici frustrări și rolul lor în formarea personală și profesională. În cele ce urmează le voi împărtăși cu voi, cei aflați la început de drum.

Disclaimer – Aceste frustrări se maturizează în timp, odată cu fiecare dintre noi. Cei care lucrează în branșă de ceva vreme pot confirma.

Drumul de la o idee respinsă la o campanie de succes

Din păcate, în comunicare lucrurile nu stau așa cum ne asigură domnul V. Hugo, cu ideea al cărei timp a venit și pe care nu o pot opri toate armatele lumii. O vor opri – X, Y, Z din echipă sau divizia de cârcotași a clientului. Iar când vei căuta insistent o validare a ideii, dincolo de propria-ți percepție, s-ar putea ca și ai tăi – părinți, prieteni – să spună că nu o prea pricep. Oh, the pain, the agony! Te înțeleg. Am trăit și eu scenariul ăsta. Însă înainte de a concluziona că dreptatea lumii nu este corect împărțită, mai stai un pic și analizează situația. Nu. O. Lua. Personal.

O idee respinsă este cea mai bună ocazie de a lucra cu tine însuți. Este un proces de șlefuire a gândirii și a metodei de găsire a soluțiilor. Ah, și a modului de prezentare a interiorului minții tale. Ai citit bine. Adesea va trebui să te transformi într-un mic regizor care pune în scenă potențialul ideii gândite. Vezi tu, ideile astea sunt niște entități foarte neajutorate și au nevoie de toate abilitățile tale pentru a supraviețui și câștiga teren. Iar când acestea trec în liga câștigătoare, începe aventura. Ideea se transformă în concept, conceptul în execuție, execuția naște reacții iar reacțiile răspândesc ideea ta, îi dau avânt și schimbă percepții, atitudini sau activează comportamente. Câtă influență poate avea o idee potrivită venită după multe idei respinse. Ai să vezi.

 

Creativitate în limitele bugetului

Și vine acel moment în care brieful este gata și cere marea cu sarea și corul de sirene. Dar, stai! Ce apare acolo mic, jos, aproape invizibil și aproape desprins de realitate? Ah, bugetul! Într-un buget XS trebuie să faci valurile să danseze și sirenele să cânte. Ce să faci? Să râzi? Să plângi? Să tragi aer în piept și să îți activezi gândirea “outside the box”. E foarte la îndemână să dai vina pe buget pentru ideile mediocre care încep să bată la fereastră. Toți am făcut-o la un moment dat și mulți dintre noi încă o facem.

Este o curbă a învățării jonglatului cu limitele și nu este ușoară. Creativitatea este o luptă a ideilor deja formate despre lume cu ideile care pot să o schimbe. Privește limita bugetului drept o oportunitate de a face ceva ieșit din comun. Păstrează totuși contactul cu realitatea și cu brieful – o idee originală, încadrată în buget poate să nu fie întotdeauna câștigătoare, dacă nu este relevantă pentru publicul țintă. Fii curajos, soarbe multă “apa vie” din cărțile consacrate în domeniu, nu sta doar în birou, ci descoperă lumea din spatele briefului. Într-un final, vei reuși să dobori orice limite ridicate în fața creativității.

 

Echipa = factorul uman în ecuația creativității

Poate la început nu realizezi importanța echipei în a face ca lucrurile să se întâmple. Ei bine, află că o echipă și oamenii din această echipă, pot să ridice un proiect sau să îi pună bețe în roate. Am avut parte de ambele variante și am învățat de la fiecare. Să abordăm mai întâi versiunea mai puțin plăcută – în care colegii (este de ajuns și unul) sunt versiunea unui Gică Contra. Niciodată de acord, de fiecare dată cu un “nod în papură” la îndemână, cu abilități versate de transformare a țânțarului în armăsar. În general, genul care te face să te gândești dacă locul tău este acolo, în echipă, în companie, în industrie… în lume! Nu ține activat gândul ăsta.

Întotdeauna vor fi bătălii de dus. Ai văzut până acum cum te lupți cu ideile, cu bugetul. Ei bine, probabil te vei lupta și cu orgolii. Iar ăsta este un lucru bun, care, dincolo de partea profesională, te formează personal. Un om de comunicare nu este un robot care generează idei și strategii pe bandă rulantă. Este o persoană care are abilitățile necesare pentru a lucra într-o echipă, poate accepta moduri diferite de gândire, știe să prelucreze feedbackul primit și este deschis la ideile tuturor. Iar colegii dificili sunt un exercițiu ideal pentru îmbunătățirea acestor abilități. Cât despre colegii faini ,“they make the world go round”!

Probabil ar mai fi multe de adăugat dar mă opresc aici și reiau invitația către colegii din domeniu care vor să povestească despre frustrări și satisfacții pe aceasta temă. Iar în loc de concluzie, cu riscul de a părea ancorată în trecut, propun să încheiem într-o nota clasică: “Vreme trece, vreme vine / Toate-s vechi şi nouă toate / Ce e rau şi ce e bine / Tu te-ntreabă şi socoate.”