În Editorial

Dragoste nemărginită pentru branding

AIGA design de titluri

Designul a fost întotdeauna prima mea dragoste. Mai mult, a fost singura materie studiată vreodată ce mi-a „împărtășit” sentimentele. Prin urmare, evident că designul a fost și singura opțiune de carieră pentru mine. Așadar, cu mintea plină de idei și cu buzunarele goale, am ieșit pe ușile facultății, animată de aceleași speranțe și vise ca și mulți alți tineri designeri aspiranți: vroiam să fiu plătită să fac ceea ce îmi plăcea cel mai mult.

Prima mea slujbă ca designer a fost la firmă de branding pentru corporații. După doar câteva zile în care am făcut logo-uri extrem de plictisitoare pentru startup-uri din domenii tehnice, am început să îmi plănuiesc evadarea. Plata era în regulă, dar munca era groaznică.

Pentru mine, nu era atât de atractivă punerea în practică a designului, cât era procesul de gândire de dinainte. Când am întrebat dacă aș putea să mă transfer în departamentul de strategie de brand, mi s-a spus că este imposibil fără o diplomă în administrarea afacerilor. Prin urmare, am demisionat în a zecea zi, o decizie ce a întârziat cu nouă zile.

Am fugit cât am putut de logo-uri corporatiste și am ajuns la un studio de grafică animată unde făceam design de titluri. Am învățat să fac design prin storytelling, o experiență absolut diferită și inedită. Narațiunile vizuale păreau să aibă o viață proprie, fapt ce mi-a permis să dau, în sfârșit, frâu liber imaginației. În următorii șase ani mi-am șlefuit abilitățile lucrând la titluri pentru proiecte extraordinare, precum Desperate Housewives și 300 și am câștigat trei nominalizări la premiile Emmy în acest timp.

Un designer bun vede posibilități nelimitate și va încorpora designul, în modul cel mai creativ, în orice lucru.

Secvență de titlu pentru filmele 300 (stânga) și Desperate Housewives (dreapta)

Dar chiar și cu toate aceste reușite în grafica animată, tot mi se părea că lipsește ceva. Procesul de design în sine îmi dădea un sentiment de eliberare, dar fiecare proiect începea să pară o piesă dintr-un puzzle mai mare. Reclamele veneau întotdeauna cu propriul scenariu, iar titlurile, în ciuda potențialului de frumusețe, erau doar un aperitiv înaintea unui fel principal.

M-am trezit că mintea mea fugea tot mai mult înapoi spre lumea brandingului. La fel ca și filmele, un brand are personalitate și atitudine; atrage și încântă. Un brand își transmite povestea vizual, emoțional și epic.

Pinkberry mi-a oferit ocazia perfectă să îmi asum acel risc după care tânjeam. Am plonjat cu entuziasm într-o carieră nouă – lucrând, învățând și bucurându-mă de acest brand nou. Deși mi-am făcut griji că va trebui să o iau de la zero, foarte curând mi-am dat seama că era exact reversul situației. Cei șase ani de design de titluri au constituit o pregătire perfectă pentru lumea brandingului. La fel ca și filmele, un brand are personalitate și atitudine; atrage și încântă. Un brand își transmite povestea vizual, emoțional și epic.

Conștient sau subconștient, puteam să încorporez toate cunoștințele mele în crearea, construirea și dezvoltarea brandurilor. Doar că acum vedeam imaginea în ansamblu. Colaborarea cu Pinkberry și alte branduri m-a învățat că brandingul nu înseamnă doar un website, un slogan, o imagine sau un produs, ci suma părților, reunite pentru a insufla viață unui brand de succes.

Brandingul de succes se bazează pe comunicare bună și idei bune, iar ideile bune nu au limite.

În ultimul rând, cred că un designer bun nu este limitat de formatul designului, print, web, animație sau alte media. Un designer bun vede posibilități nelimitate și va încorpora designul, în modul cel mai creativ, în orice lucru. Cred că este foarte important să reținem acest aspect, având în vedere că brandingul tradițional continuă să se transforme și să evolueze.