În Inspirație

Despre comunitate, substanţă şi comunicare în cultura urbană

cultura-urbana

Trei întrebări despre cultura urbană şi rostul acesteia în viaţa oraşelor, trei oameni conectaţi la manifestările ei şi gândurile lor despre cum ar trebui încurajată, promovată şi dezvoltată.

Răspund:

Rolul culturii urbane:

Ramona:

Social, creativ, recreativ, educativ

Cultura urbană întrerupe și transformă rutina vizuală, auditivă, gustativă; te ciocnești de ea pe neașteptate, la colț de stradă, sau ți-o programezi în porții mai mici sau mai mari apăsând pe „Join Event”: conferințe culturale, expoziții, concerte unplugged pe terase, proiecții de scurtmetraje în Grădina Botanică, sesiuni de live drawing pe pereții din oraș, festivaluri de muzică, de film sau design.

Rolul ei e, evident, unul multiplu: social, creativ, recreativ, educativ.

 

Karin:

În primul rând contează să existe o comunitate

Cred că rolul principal este de a reda oamenilor impresia că orașul în care trăiesc le și aparține și că nu sunt doar locuitori ai lui, care închiriază un spațiu în care să își desfășoare viețile.

 

Din păcate, cam asta e senzaţia zilnică într-un oraș atât de haotic cum e Bucureștiul, din ce în ce mai ursuz cu propriii oameni. Eu una duc lipsa unor spații publice de hang out pur și simplu. Mi-amintesc că în liceu era mult mai multă lume care se aduna prin București în diferite locuri – pe scări la TNB, la metrou la Romană, în parcurile mici de cartier. Unii se dădeau cu skate-ul, alții mai cântau la câte un instrument, era un vibe mișto, pe care îl regăsești în alte orașe de afară. Oricât de mari ar fi, par să nu își fi uitat oamenii pe drum.

 

Bucureștiul, însă, a cam sufocat aceste mici adunări – sau poate, pot spera, nu mai știu eu locurile. Ăsta ar fi, după mine, primul rol al unei culturi urbane, de a strânge oamenii laolaltă.

alex-rodriguez-santibanez-257452

Abia după aceea mi se pare că putem să mergem într-o zonă de exprimare artistică. În primul rând contează să existe o comunitate.

 

Laurenţiu:

Cultura urbană trebuie să apară fix la întâlnirea dintre un oraș și oamenii lui

Orașul București arată azi cum ar fi arătat într-un serial science-fiction, produs în comunism, și a cărui acțiune se petrece în viitor: clădirile și străzile par că se află permanent sub amenințarea unei bombe, iar oamenii— unii participanți activi, iar alții observatori pasivi, își trăiesc viețile sub forța abuzivă a aceluiași oraș.

17498455_1760329830650458_6367897179033627946_n
Foto: Alberto Groșescu

Un oraș care nu abuzează de oamenii care-l locuiesc nu este un oraș: la fel ca vremea, și orașul își imprimă propriile stări asupra oamenilor, dar și invers.

 

Cultura urbană trebuie să apară fix la întâlnirea dintre un oraș și oamenii lui, să atenueze contactul dintre ei, făcându-l mai viu, respectiv mai real.


Un oraș nu-și spune trecutul pur și simplu; trebuie să ne uităm, să ascultăm și să participăm activ. 
Aici intervine, din nou, cultura urbană— care, odată ce plasează oamenii în prezent, ar trebui să facă apel la trecut și-apoi, la viitor, oferind soluții și oportunități de integrare a oamenilor, din punct de vedere fizic, cultural, social, chiar și politic, în viața orașului de care aparțin.

arcen

 

Un sfat despre promovarea culturii urbane:

Laurenţiu:

Dincolo de carcasa strălucitoare, să existe și un obiectiv clar

Aceeași cultură urbană ne impune de la sine să rămânem ancorați în realitate.

Dincolo de o fotografie frumoasă, în care o clădire interbelică, azi în paragină, e scăldată în lumina unei după-amiezi de vară, ar trebui să existe și o teamă. Teama că acea clădire va dispărea curând dacă nu se iau măsurile legislative necesare. Teama că, în cazul unui cutremur, oamenii care locuiesc în acea clădire superbă își pot pierde viața. Teama că, poate, suntem ultimii martori ai orașului de care aparținem.

 

Cultura urbană înseamnă și comunicare, iar comunicarea— la rândul ei, trebuie să fie eficientă, altfel încetează să mai fie comunicare. Avem în gând această misiune în toate demersurile noastre: livrabilă sau acționabilă, ce pot obține oamenii orașului de pe urma unui eveniment ARCEN, a unui tur într-o după-amiază de duminică sau a unei lecturi de poezie deasupra orașului.

21369258_1955503631133076_5441362600347014937_nFoto: Alberto Groșescu

Promovarea activităților culturale ale unui oraș poate da roade dacă, dincolo de carcasa lor  strălucitoare, există și un obiectiv clar.

 

Tot aici, aș vrea să redau un citat din „București” (1935) de Mircea Damian, care ar putea ilustra, grosso modo, cea mai bună modalitate de promovare a culturii urbane:


Dacă vrei să știi cât de mare este curiozitatea bucureșteanului, câtă răbdare are și cât timp, ajunge să te oprești în mijlocul trotuarului, într-un loc unde este lume foarte puțină, și să te uiți cu atenție în sus. Nu va trece un minut, și vine lângă dumneata un curios, care îți ia întâi seama dându-ți ocol, apoi se uită și el în sus. Nu vede nimic, firește.

E nevoie, așadar, de cel puțin un om care să se oprească în mijlocul orașului și să privească în jur.

21270990_1948522298497876_3391806376210724092_n
Foto: Alberto Groșescu


Ramona:

Mai multe proiecte culturale și în afara centrului orașului

O mai bună promovare a culturii urbane ar fi ajutată de extinderea cercului fizic în care se întâmplă „lucruri culturale”, prin propunerea și finanțarea mai multor proiecte culturale și în afara centrului orașului, în cartierele în care singurele evenimente care atrag ieșirea din case a locuitorilor încă sunt festivalurile populare de înghițit cârnăciori și bere din parcurile și mall-urile apropiate.

 

Și, pe lângă această extindere în spațiu, cred că e esențial ca cei care inițiază astfel de proiecte să vizeze în primul rând oamenii din cartier, iar transhumanța culturală, deși contribuie la diversitate, să fie pe planul doi.

 

Adică e important să faci cultură în cartierele non-centrale, dar să nu o poziționezi ca excentricitate ca să atragi același public care ar beneficia de ea și în centru, ci să încerci, pe cât posibil, să implici cât mai mulți localnici.

constanta-kleo-322765

Am senzația (s-ar putea să greșesc) că, de multe ori, cultura urbană are, la noi, mai degrabă rol de excluziune socială (inițiatorii și participanții se prezintă ei înșiși sau sunt percepuți  de ceilalți ca „hipsteri” – cu o conotație care implică superficialitate și aroganță), când, dimpotrivă, ea ar trebui să fie unul dintre agenții de bază ai incluziunii sociale.

 

Când mă gândesc la orașe care au reușit să se transforme cu ajutorul culturii urbane (desigur, și cu ajutorul bugetului participativ și al urbanismului strategic), îmi vine-n minte exemplul orașelor columbiene.

În Medellin, mahalalele cu o rată a criminalității extrem de ridicată, unde, până recent, nimeni nu îndrăznea să iasă pe stradă după ora 5, au fost aduse „către centru” prin construirea unor biblioteci și spații cultural-recreative care au contribuit la progresul comunității mai mult decât orice politică socială sau de securitate adoptată înainte.

Medellin-18

Arată-le oamenilor că fiecare dintre ei e parte din oraș și merită acces la educație, evenimente și programe culturale calitative și vei avea un oraș care evoluează rapid și vizibil.

 

Karin:

Mai mult decât vizibilitate imediată și de scurtă durată

Orice eveniment urban, care are loc în stradă sau într-un loc public, ar trebui să țină cont în primul rând de oamenii care locuiesc în zona respectivă. E mișto să dai viață unui spațiu pe care să îl descopere și alți oameni care nu aveau habar de el, dar cel mai important e să ții cont și de nevoile oamenilor care locuiesc acolo.

 

Şi, pe lângă asta, cred mai degrabă în proiecte pe termen lung, nu atât în inițiative punctuale care creează buzz câteva zile și apoi nu se mai întâmplă nimic și nici nu rămâne nimic după.

 

Partea de comunicare e strict legată de ce organizezi. E aiurea să comunici bombastic un eveniment care nu face altceva decât să îți aducă niște bani. Se simte imediat dacă nu e mai mult conținut acolo decât o scenă pe care cântă niște oameni pentru foarte mulți bani în fața unui public restrâns și plictisit. E și păcat să organizezi așa ceva. Pentru ce o faci?

 

E perfect valabil și pentru branduri, ar trebui să se gândească la mai mult decât vizibilitate imediată și de scurtă durată și să se asocieze cu evenimente care au substanţă și nu doar care promit expunere. Din fericire, știu câteva branduri care fac asta, ar fi bine să fie mai multe.

21314426_1666595480079662_451111267915636266_n
Credits: Amural

 

Un exemplu de proiect cultural-urban bine făcut şi comunicat:

Karin:

Street Delivery rămâne pentru mine cel mai important eveniment de cultură urbană.

Fix pentru că integrează și o viziune pe termen lung, că propune teme importante pentru oameni, că s-a extins în multe orașe din țară. Și că lasă ceva în urmă.

 

Celebrul calcan, realizat de către un artist în fiecare an pe tema festivalului, sau mai nou, peretele de vizavi, care e de fapt un gard de beton și pe care l-au pictat anul ăsta 10 ilustratori pentru proiectul In a Relationship al Fundației Friends For Friends împreună cu Avon, care dăinuie și la luni după festival, sunt picturi urbane care te opresc încă din drum de fiecare dată când treci pe acolo.

Pavel Dumitrescu

Ai pe Arthur Verona un perete WWF câte vorbește despre consum excesiv și de felul în care nu suntem atenți la cât rău facem doar ca să ne fie nouă bine și un altul care vorbește despre violența de cuplu, într-un mod delicat și non-intruziv, dar care rămâne cu tine și după.

Înveți ceva și te simți om, asta e cel mai important până la urmă.


Laurenţiu:

Un proiect reprezentativ pentru modul în care ne putem raporta cultural la orașul nostru ar fi turul ARCEN, Cu bastonul prin București.

Deja în al optulea an, evenimentul propune în prezent un traseu alternativ de promenadă prin cartierele istorice Icoanei și Armenesc.

21433226_1957722587577847_6271828766012838492_n

Ramona:

Pe lângă festivalurile-emblemă ale marilor orașe (TIFF în Cluj-Napoca, FITS și Street Art Festival în Sibiu, Ceau, Cinema! și Art Encounters în Timișoara, Amural în Brașov, Anim’est, ShortsUP, NAG, RDW sau Street Delivery – în București și în alte orașe din țară), apropo de ce ziceam mai înainte, cu privire la aducerea centrului înspre periferie (sau a periferiei către centru), o inițiativă notabilă mi se pare proiectul Uriași de Pantelimon, demarat de Asociația Make a Point.

20430157_1729501627123134_3111992750475705506_n

Anul acesta, membrii asociației au strâns povești de la locuitori și au invitat artiști să le transforme în picturi murale pe acoperișurile din cartier, vizibile din Turnul de Apă din Pantelimon.

Dar, pentru ca astfel de lucruri să se întâmple mai des, e nevoie de multă empatie, rezistență, perseverență.