În Interviuri

Alina Bohoru: E important să îți iei munca în serios chiar și atunci când munca ta e o joacă

e94bc827355225.56548902479bd

Este stângace, prin urmare ar bucura-o maxim ca zicala “două mâini stângi” să fie valabilă. Visează Photoshop noaptea şi începând din septembrie o găsiţi la Illustration Bootcamp, unde va ţine modulul de Digital Illustration: Cartoon character design, în cadrul căruia o să explice pe îndelete despre tehnici de construcție (și deconstrucție) a personajului de ilustraţie. În continuare, Alina ne povesteşte despre stilul propriu, cum crede că ar trebui să se înţeleagă munca şi inspiraţia în viaţa unui artist, plus câteva insight-uri personale legate de lumea artistică. Şi un sfat bun, de final.

  • Ce detalii îţi plac?

Depinde foarte mult de stare, context, de ceea ce văd sau caut să văd.

Privind înapoi, cred că gusturile mi s-au schimbat odată cu trecerea timpului și probabil vor continua să se tot schimbe.

Atunci când nu desenez, petrec destul de mult timp scormonind internetul după diferite metode de lucru, stiluri, multe care nu țin neapărat de ilustrație  – preferabil lucruri noi pe care nu le-am mai văzut înainte.

Prin urmare, încerc să fiu deschisă la tot felul de direcții și elemente.

 

  • Ce teme se regăsesc în lucrările tale?

Mi-a fost mereu greu să mă despart de figura umană, dealtfel în copilărie / adolescență mă inspirau foarte mult atlasele de anatomie ale mamei, cu părți ale corpului, organe și disecții.

Apoi am început să diversific puțin, să introduc și teme cu natură, plante, animale pe ici-colo, compoziții și cromatici diverse – mai calde și feminine, dinamism.

N-am încercat niciodată dinadins să mă nișez pe ceva anume, încerc pe cât de mult pot să las loc subconștientului să-și facă de cap în ceea ce ilustrez, iar de ceva vreme mai planific cât-de-cât ce mi-aș dori să arăt lumii.

a5d79524188175.56331046303bd
  • Cum ţi-ai format propriul stil de ilustraţie?

Pornind de la temele enumerate mai sus, am trecut de-a lungul timpului printr-o călătorie destul de diversă printre stiluri și metode de lucru.

În copilărie mi-am format o bază solidă în pictură și grafică.

Apoi am trecut prin desen, grafică de șevalet și puțin graphic design în liceu.

Undeva în școala generală am descoperit prima dată acea minune a tehnologiei numită tabletă grafică, iar apoi Photoshop, moment în care mi-am simțit viața schimbată.

Am primit prima tabletă grafică în liceu, iar de acolo digitalul s-a făcut tot mai comod în workflow-ul meu.

Experimentez ocazional și cu animație stop motion sau street art, pentru escapade ocazionale în afara zonei de confort.

 

Toate astea – deși fiind foarte bine-venite ca exercițiu – au apărut din chinul constant de a-mi găsi ceva numai al meu, un stil sau un limbaj grafic care să mă reprezinte cât mai bine.

Uneori m-am lăsat influențată de diverse stiluri care-mi plăceau foarte mult, alteori încercam să le schimb radical.

De ceva vreme simt că mi-am găsit un univers cât de cât al meu, pe care continui să-l explorez. Dar încă păstrez dorința de a experimenta cu tot ce găsesc nou sau interesant.

grainy head 226cef41664127.57af00a1cdb4f
  • Care crezi că este rolul artistului în societate?

Probabil că la această întrebare își răspunde fiecare cât se poate de sincer.

Pentru unii arta nu are niciun fel de funcționalitate în lumea reală. Pentru alții este o sursă de inspirație, poate chiar schimbă vieți. Pentru artistul în sine este o responsabilitate personală de a se decide.

De la cei care doresc să să participe în probleme sociale, politice, să conducă sau să urmeze, să provoace sau să se facă plăcuți.

Sunt perfect ok și cei care se mulțumesc să se expună pe pereții propriei sufragerii o viață întreagă, fără să-și împartă creațiile cu altcineva. Sau cei care decid să facă asta ca un hobby sau o terapie, nu ca o profesie.

Cred că este destul loc pentru toți și fiecare are libertatea de a se manifesta cum vrea el, pentru ce vrea el.

10462736_920674544629080_5569055753732727585_n ecda0c30397643.5620e1587e518 runrun 2
  • Cu ce figură din cultura urbană te identifici cel mai mult?

Nu am un top al personajelor cu care mă identific, mă inspiră tot felul de aspecte din jurul meu, de unele fiind foarte dependentă.

Astea variază între muzica pe care o ascult, diverși artiști, direcții și estetici vizuale, culori, arhitectură, graphic & object design, animație și motion design, fashion, diferite branduri, urban art, botanică și anatomie.

4f867d24188175.56330fe8b7d3e
  • Ilustraţia este artă, material comercial, depinde?

Ilustrația poate fi obiect de artă, material comercial, suport vizual pentru muzică, text, idei, discuții sociale, politice, satiră, și cam orice de fapt, în ziua de azi.

Este o formă artistică ce câștigă tot mai mult teren și se diversifică în timp real, neavând reguli atât de rigide.

Mereu am avut un feeling că ilustratorii sunt copiii care nu au crescut niciodată. Personal mi-aș dori să rămână așa, noi ilustratorii având libertatea de a lua de multe ori lucrurile în serios, tratându-le totuși ca pe o joacă.

Dar revenind la întrebarea mult mai serioasă, ilustrația poate fi și una și alta, sau fie una, fie cealaltă.

Presupun că Jackpot-ul pentru mulți dintre noi este atunci când reușim să le îmbinăm pe amândouă.

IMG_1027 a
  • Ce trebuie urmărit şi aplicat într-un personaj de ilustraţie, ca să spună ceva, chiar şi dacă nu are gură?

Asta încerc să exersez și eu momentan: cum să redai cât mai mult prin cât mai puțin, cum să abstractizezi și cum să transmiți un mesaj prin metode mai subtile.

Atunci când scot din ecuație evidentul, încerc să mă folosesc cu atenție de ce îmi mai rămâne – forme, culori, direcție, static sau dinamic.

Cu grijă, puțin noroc și inspirație, reușesc să nimeresc o combinație fericită.

artivist-gif-2a 13438850_1292389624124235_6901088437797415064_n
  • Cum ajungi de la tehnică la poveste / la mesaj  în ilustraţie?

În principiu încerc să-mi dau seama înainte de toate dacă propunerile care le primesc s-ar potrivi sau nu stilului meu.

Apoi fac un brainstorming despre cum aș putea reprezenta vizual cel mai bine acel mesaj, prin ce elemente vizuale, forme, compoziție, cromatică și într-un final, detalii.

Partea mai complicată este decizia între redarea mesajului foarte figurativ și explicit, sau abstractizat, prin cât mai puține elemente sau metafore vizuale. Depinde de la proiect la proiect.

c 4 c 3
  • „Inspiration is for amateurs; the rest of us just show up and get to work”. Se aplică în cazul tău?

Cred cu tărie că 99% din succes este hard work, însă oricine nu ia în considerare inspirația nu cred că se poate numi creativ.

Momentele în care mi-au ieșit cele mai bune chestii sunt cele în care încep o schiță fără nimic în minte, iar mâna îmi dă înapoi un feedback pe care creierul nu l-ar fi găsit niciodată de s-ar fi chinuit cu intenție.

Sau situațiile în care te lovește o idee genială de nicăieri – poate uneori nici nu are o formă exactă- în momentele cele mai random, ca apoi să te chinui cu disperare să ți-o notezi undeva, sau să ajungi la cea mai apropiată foaie ca să o poți schița.

Cumva le văd ca pe apariții ocazionale ale subconștientului, care vin de multe ori când nu te aștepți.

În alte cuvinte, cred 100% în puterea brain fart-ului.

 

  • Cum treci de blocajele creative şi cum eviţi plafonarea după ani de experienţă?

Ascult muzică, mă uit la ce fac alți artiști, îmi iau perioade de pauză, dorm, ies să socializez, fac niște mișcare sau mă plâng cu voce tare atunci când simt că nu stau prea bine cu moralul.

c0ade531860797.56643cd2c4f34
  • Ce ai învăţat despre tine, despre colegii din industria creativă, despre clienţi şi în general despre oameni şi societate, în tot acest timp?

Mi se pare foarte mișto că ilustrația este din ce în ce mai încurajată, iar cei care vor să apuce cumva de asta au tot felul de platforme la dispoziție prin care își pot arăta munca publicului larg.

Se organizează de asemenea tot mai multe evenimente, workshop-uri, conferințe la nivel local, oamenii de aici luând atitudine, ceea ce este foarte important.

Până la platformele online internaționale unde ești doar unul dintr-o mare de creativi în spatele unui calculator, e bine să dezvolți ceva pe plan local – relații, schimburi de idei, feedback, colaborări, evenimente, prietenii – toate sunt importante.

Fiecare în parte ajută la închegarea unei scene locale și dau curaj celor mai tineri să ia în serios ilustrația, să fie expuși la experiențe noi și să asimileze mult mai multă informație.

Din păcate, dintr-un imbold mult prea timid în școlile și instituțiile de artă către experimentarea cu preferințele și stilul propriu, se simte un handicap de multe ori în privința unei direcții individuale.

16f4a924188175.5633104481d5e

 

Mulți ajung astfel – când se eliberează de canoanele școlii dar nu știu în ce direcție să o ia- să se muleze pe ce e mai la îndemână, să copieze direcții și trenduri vizuale, până reușesc să-și găsească un stil personal, pentru că în etape anterioare probabil nu au fost încurajați să facă asta.

Unii se complac din comoditate, alții se chinuie să-și găsească ceva numai al lor. Cei care n-au avut de-a face cu așa ceva niciodată se pot considera norocoși.

Clienții.

La noi sunt în continuare cu bune și rele. Pentru mulți suntem încă educatori în ce privește ilustrația, iar aici fiecare decide dacă vrea să-și asume rolul sau să zică ‘pas’ unui job. Pentru și mai multă siguranță, cred că depinde de instinctul fiecăruia și sistemul prin care își stabilește termenii și condițiile unui eventual proiect.

Într-un final, cel mai ok e atunci când înveți din fiecare experiență, accepți atunci când greșești și lași mereu loc de mai bine.

lion tamer smaller
  • Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit ca artist? Ai putea oferi la rându-ţi un sfat pentru cei care vor să meargă pe acest drum al ilustraţiei?

Aș putea da o listă cu idei inspiraționalo-motivante ce le-am tot prins de la diverși în ultima vreme, însă propria mea revelație a venit relativ recent, după ani de zile de fail-uri, greșeli repetate și ocazional încăpățânare puierilă: The importance of good work.

Lucrări neterminate, mici greșeli, comoditate excesivă sau alte detalii de genul fac toată diferența din lume. Cum spun englezii, “the devil’s in the details”.

Sau, dimpotrivă, greșeli de natură logistică, de prioritizare, organizare. Acel deadline pe care l-ai întârziat câteva zile, deși puteai să-l dai la timp, acel 30% ce puteai să-l dai în plus înainte să termini lucrarea, doar că probabil nu mai aveai chef sau erai prea nerăbdător s-o postezi online.

Personal, de fiecare dată când simt nerăbdarea cum îmi dă bătăi de cap, fac o pauză o zi-două de la acea lucrare, ca să o pot evalua cu ochi noi următoarea dată și abia atunci să hotărăsc dacă e gata sau nu.

Sunt o groază de situații prin care am trecut și din care n-am prea învățat mare lucru multă vreme, le-am vârât sub preșul conștiinței până când am realizat într-un final că așa nu merge.

 

TL;TR e important să îți iei munca în serios chiar și atunci când munca ta e o joacă.

grainy gurl