În Interviuri

Ileana Cecanu: Despre PR-ul de film şi provocările din culise

ileana-cecanu

Cariera Ilenei s-a conturat și dezvoltat în jurul cinema-ului. A fost PR & Marketing Manager la HBO, apoi timp de 3 ani Managing Director la compania de distribuție Transilvania Film, ca acum să aibă propriul business de distribuție, publicity si consultanţă, FREEALIZE şi să fie organizatorul unui festival de film şi cultură din America Latină, Pelicula, ajuns la cea de-a treia ediție.

În paralel, Ileana este parte din echipa Festivalul Internaţional de Film Transilvania, unde se ocupă de proiectul 10 pentru Film la TIFF.

Îi place să scrie, să danseze tango și să mănânce înghețată, iar în continuare ne povestește despre relația dintre film, PR și storytelling, așa cum o vede ea.

 

Ce înseamnă pentru tine storytelling?

Modul în care spunem poveștile: oricât de importante ar fi ele, e nevoie să atingă publicul, să-l facă să rezoneze, să-l aducă în acea stare. Aici se face diferență. Sunt multe povesti frumoase, interesante, puternice, dar modul în care știm să le povestim contează enorm.

Pe de altă parte degeaba știi cum, dacă nu e o poveste de spus.


Care sunt diferențele şi asemănările între PR-ul de film şi cel făcut pentru o companie sau un brand?

Asemănarea principală este că la baza stă comunicarea, stau tot oamenii și felul în care percep respectivul brand, produs, care poate fi chiar filmul în sine.

Se folosesc în principiu aceleași tactici, doar că diferența mare e dată de publicul filmelor, acelui film în mod particular.

Trebuie să-ți cunoști bine publicul în ambele situații, partea frumoasă la film este că te ajută produsul în sine, foarte mult. Filmele sunt povești, iar ca PR de film trebuie să spui povestea care să-i aducă pe oameni la cinema (fără să povestești filmul).

 

De unde începi, când obiectivul este să aduni o audiență consistentă și activă în jurul filmului ce urmează să fie lansat?

Cel mai mult, cred în emoție. Dacă mă atinge povestea, atunci cred că are șanse să-i atingă și pe alții. Dacă filmul pe care îl promovez are potențialul ăsta, atunci el trebuie valorificat.

Reșearch, preferințe, cifre și statistici, da, sunt extrem de importante, dar pentru mine sunt pe locul 2.

 

Cum ajungi la conceptul potrivit pentru promovarea unui film și ce anume iei în considerare când adaptezi comunicarea?

Nu pot face nimic din campania unui film de una singură. Lucrez de obicei cu o agenție care îmi furnizează date despre trenduri și despre publicul filmului (targetul nostru) și cu cei care fac vizualul filmului/trailerul.

S-a întâmplat să decidem de multe ori chiar titlul filmului după astfel de întâlniri.

Apoi, mă îndrept cu un brief de creație, după discuții aprinse, către partea de design grafic al afișului și modul în care ar trebui făcut trailerul și nu uit să fiu consistentă cu mesajul pe care îl transmit pe celelalte canale de comunicare.

Îl pot deriva și fac asta de multe ori în funcție de categoriile de public. Echipa în care am funcționat cel mai bine a fost alcătuită din Freealize, Antz, Good Hands și The Shape of E.

 

Care sunt provocările din culisele promovării de filme?

Provocările sunt de multe ori financiare sau țin de faptul că lipsesc materialele necesare promovării (poze de la filmări, stills, extra materiale, interviuri, photo shooturi, making of).

În cazul filmelor românești, puțini producători /regizori iau în considerare ca viața filmului continuă și după platoul de filmare. Sunt aspecte la care pur și simplu nu se gândesc, din rațiuni financiare de cele mai multe ori sau din lipsă de oameni dedicați.

Eu nu știu să fac filme, dar cred că mă pricep să le spun poveștile. Cu siguranță vedem cu toții același film, dar sunt șanse mari să spunem povestea diferit.

Uneori o mare provocare este filmul în sine. Chiar există filme care nu ar trebui să ajungă în cinema.

 

Ce ai învățat despre publicul consumator de filme din România? Cu ce poveşti rezonează?

În mod particular, în special pentru filmele românești, publicul își dorește să fie implicat în respectiva poveste, funcționează în continuare evenimentele la care participă echipa filmului, sau acțiunile de guerilla și neconvențional din jurul unui film.

În rest, publicul spectator preferă entertainmentul pur, blockbusterele, comediile și filmele cu super-eroi. Înțeleg perfect că se simte o nevoie de relaxare, și, pe de altă parte, ofertă de filme din multiplexuri este în această direcție.

 

Ai fost Marketing și PR Manager pentru HBO. Cum se spun poveștile acolo?

Pot să-ți spun cum se spuneau poveștile când eram acolo. Căutăm în permanență să fim conectați cu publicul, cu specialiștii din industria de film, cu presa de specialitate, să-i facem parte din povestea noastră. E adevărat, existau bugete de promovare și asta permitea o mică relaxare și un munte de creativitate.

E plăcut la HBO, o atmosferă caldă, un brand puternic, dar apropiat de oameni, te îmbie la creație. Totul începea din interior.

 

Ne poți, da, te rugăm un exemplu (sau mai multe) de campanii faine de storytelling în promovarea unor filme?

O să vorbesc întâi de unul dintre filmele pe care le-am distribuit eu cu FREEALIZE: Bărbați Mișto, în jurul căruia am creat o comunitate. A fost un succes, publicul a rezonat cu povestea și nici filmul nu a dezamăgit.

Un alt film de lungmetraj la care am lucrat, cred că cel a cărui poveste a avut cel mai mare impact în rândul spectatorilor, a fost Despre oameni și melci, lansat în cinema de Transilvania Film. S-a lucrat intens la campania de promovare timp de peste un an și jumătate, de la faza de scenariu, și rezultatele au fost pe măsură.

Mai vreau să amintesc de În derivă și Umbre, ambele seriale produse de HBO în România, care au avut campanii creative și inteligente și s-au bucurat de succes.

 

Un sfat pentru juniorii dornici să intre pe nișa de PR de film:

Ar trebui să vă placă foarte tare ceea ce faceți, să fiți dispuși să lucrați cu bugete minime sau inexistente, să aveți multă răbdare, să știți să ascultați să vă doriți să asimilați în fiecare moment, dar cel mai important e să credeți în povestea pe care o spuneți. Și nu încercați să mințiți publicul, nu funcționează de prea multe ori; e că povestea cu cel care strigă “Lupul, lupul!”.