În Interviuri

[Interviu] Alex Coteţ (Gaftoni), Creative Director @Sector 7

Alex

Scenarist, regizor și editor în cadrul Sector 7, om de radio cu pregătire în științe politice și experiență în publicitate, Alex este convins că pentru a reuși în online, ai nevoie de o pregătire multi-disciplinară. În 8 aprilie, la Educație în Ctrl vom sta de vorbă cu acesta despre cum poate fi canalizat conținutul video online înspre educație.

Salut, Alex! Pentru început, spune-ne te rog cum era văzut şi primit conţinutul video online în 2006 – când ai început proiectul Sector 7, versus acum?

Când am început să facem conţinut online original, YouTube nu avea nici măcar un anişor împlinit. Cea mai populară platformă de divertisment era 220.ro, care abia făcea trecerea de la un portal de poze la unul video. Aşa că videoclipurile noastre erau privite ca fiind ceva exotic şi în acelaşi timp militant, la modul “Iată o mână de tineri care au un mod amuzant de a critica societatea şi au ales internetul ca mod de exprimare. Wow, ce subversiv!” Practic, am fi putut publica orice clip şi cei 40. 000 – 50. 000 de români care urmăreau videoclipuri pe net ar fi zis că suntem tari.

Acum ştacheta e mult mai sus, iar asta ne bucură fiindcă în continuare facem cifre bune şi asta ne confirmă că am ştiut de la început să ne facem treaba.

Ca să înţelegi cât de mult au evoluat lucrurile, îţi dau două exemple:

Primul nostru “viral” a avut 20. 000 de vizualizări într-o zi. Acum, dacă facem 20. 000 de vizualizări într-o zi nici măcar nu ne bucurăm, ci ne gândim “unde am greşit?”

Când ne-am apucat noi de treabă, TV-ul era la putere iar internetul era un moft. Acum e invers. În 2006 multe comentarii erau ceva de genul “De ce nu sunteţi pe TV?”. În 2014, când am ajuns să avem show pe TV, primul comentariu a fost “Bleah, ce căutaţi pe TV? V-aţi vândut. Huooo!”

Scopul declarat al Sector 7 este de a ridica ștacheta în ceea ce privește divertismentul online de calitate din România. După ce vă ghidaţi pentru a atinge acest obiectiv?

În primul rând ne ghidăm după feedback-ul primit de la fani. Ne pasă să ştim ce le place şi ce nu le place la TV, pe net, pe stradă. Apoi, avem grijă să nu facem un umor care să obţină cât mai multe vizualizări, ci unul care să corespundă şi standardelor noastre. Cu alte cuvinte, mereu facem genul de conţinut la care să râdem şi noi, în loc să copiem Vine-uri de la americani despre care bănuim că “ar prinde la public” (cum se întâmplă la unii, se ştiu ei).

Spuneai la un moment dat că nu poți face performanță în online, dacă nu ai o pregătire multi-disciplinară. Ce include această pregătire în cazul tău?

Am terminat Ştiinţe Politice şi aş fi vrut în mod normal să urmez o carieră în domeniu, deci pot avea o părere pertinentă în privinţa multor subiecte sociale şi politice. Dar am ajuns să lucrez ca scenarist şi regizor, motiv pentru care ştiu să construiesc o poveste în 1, 5, 10 minute pentru un public online. Iar faptul că am experienţă în publicitate înseamnă că pot să ambalez toate ideile într-un mod atractiv şi pot parodia multe derapaje din publicitate şi media.

În 8 aprilie ne vom întâlni la Educaţie în Ctrl, eveniment care va dezbate potenţialul conţinutului video online de a influenţa educaţia. Spune-ne, te rugăm, din experienţa de până acum – este mai uşor să oferi divertisment sau să educi publicul online?

Este infinit mai uşor să oferi divertisment publicului online decât să îl educi. O poate face Sector 7, o poate face Bromania sau o poate face un căţel adorabil care se sperie de propria coada. Provocarea este să reuşeşti să şi educi publicul. Însă în momentul în care îţi propui asta, ar trebui să te opreşti un pic şi să te gândeşti “Dar cine sunt eu să-mi permit să-i învăţ pe alţii ce e mai bine?” Până la urmă, suntem cu toţii nişte lăutari online, nu profeţi virtuali.

Membrii echipei voastre vin din domenii diverse – actorie, publicitate, film, stand-up comedy. Cum influenţează acest lucru procesul de creaţie – de la idei până la clipul final?

Diversitatea oamenilor care fac parte din Sector are atât o parte bună cât şi una rea. Are o parte bună pentru că putem crea un conţinut de calitate, bine jucat, relevant, frumos şi deştept. Genul de conţinut pe care mama ta ţi-ar sugera să-l iei de soţ, dacă ar fi bărbat. Partea rea este aceea că tocmai diversitatea asta ne facem să ne codim, să regândim şi să complicăm foarte mult nişte scenete care până la urmă trebuie să facă omul să râdă 2-3 zile, apoi vor fi îngropate într-o avalanşă de alt conţinut.

Tu ai experienţă atât în scrierea de scenarii pentru TV cât şi pentru online. Diferă abordarea şi scrierea scenariului video în cele două medii?

E o diferenţă de la cer la pământ între a scrie comedie pentru online şi a scrie comedie pentru TV, pentru că publicul online te poate ignora pentru totdeauna după primele 3 secunde.

Consider că publicul online este mult mai inteligent, (ho, bătrânilor care citiţi asta! am şi o explicaţie.), mai pragmatic şi ştie că are puterea de a decide ce urmăreşte şi ce nu urmăreşte. Aşa că eşti provocat să scrii un material atât de bun, încât să îl ţii pe om în faţa monitorului timp de X minute, fără să intre pe Facebook sau să dea click în dreapta pe oricare din cele 10 recomandări care par interesante.

Cine spune că publicul online e prost face o mare confuzie. Internauţii nu sunt proşti, sunt doar bombardaţi de atât de mult conţinut, încât au dezvoltat ADD. Răbdarea lor durează între 5 şi 20 de secunde.

Cum vezi tu următorii ani pentru creatorii şi consumatorii de conţinut video online?

Sunt convins că în următorii ani se vor întâmpla două lucruri:

  • Se va ajunge la o suprasaturaţie în ceea ce priveşte conţinutul online, până la punctul în care nu vor mai fi “vedete YouTube”. Toată lumea va face glume în acelaşi timp şi va avea 15 secunde de glorie.
  • Memoria publicului va scădea atât de mult, încât la fiecare 3 luni, cineva va face un clip care deja s-a mai facut de 50 de ori şi toată lumea îl va aplauda, pentru că nu vor mai ţine minte originalul.
  • Ca exemplu, am făcut în 2012 “Mă-ta Are Cratimă”, care a fost primul viral din România, care chiar poate fi numit aşa: a bubuit peste noapte, am fost invitaţi la TV, a iscat scandaluri etc. În 2015, cineva a postat o captura cu Krem şi textul “Dacă nu era el, nu ştiam cum se scrie Mă-ta” şi primele 40 de comentarii erau “Cine *** e ăsta? Ce vrei să spui”. În schimb, între 2012 și 2015 au mai fost cel puțin 4 vloggeri care au reiterat fix aceeași poantă, iar publicul lor s-a bucurat de parcă ar fi descoperit electricitatea.

Pentru că la Educaţie în Ctrl vom discuta şi despre ce presupune educaţia continuă, suntem curioşi – ce implică acest proces pentru tine?

Pentru mine, educația continuă înseamnă dorința de a bifa cât mai multe abilități (skills) pe parcursul vieții, pentru a îți îmbunătăți viața de zi cu zi. Înseamnă a nu te limita la pregătirea pe care o primești în liceu, în facultate sau la primul job. Înseamnă a petrece o seară pe săptămână urmărind tutoriale despre gătit, înseamnă să-ți construiești propriul pat folosind poze de pe Instructables.com și înseamnă să oprești un film descărcat de pe torrent, ca să citești mai multe despre romanul din care a fost inspirat.

Trăim într-un sistem în care până la 21 de ani suntem obligați să trecem prin școli pentru că timp de secole a fost singurul mod în care informația putea ajunge la zeci de mii de oameni în același timp. Acum, informația poate ajunge într-o secundă la miliarde de oameni. Trebuie doar să vrea să știe mai multe. Să-și depășească condiția. E gratis!

***

Discuţia cu Alex o vom continua în cadrul conferinţei Educaţie în Ctrl. Vlogging: de la divertisment la educaţie, din 8 aprilie, la Centrul Regional de Afaceri, Timişoara. Mai multe detalii despre speakerii invitaţi şi subiectele pregătite pentru dezbatere, găsiţi pe site-ul conferinţei: www.educatieinctrl.ro