În Interviuri

Interviu cu Adonis Răduca, specialist în designul interacțiunii

Adonis Răduca, specialist în designul interacțiunii, reușește să îmbine în munca sa două domenii aparent opuse – tehnologia și artele vizuale. El adoptă o perspectivă holistică asupra designului, privindu-l prin prisma nevoilor de business, cele ale utilizatorilor și cele tehnologice. Vă invităm să aflați mai multe despre Adonis și designul interacțiunii în interviul de astăzi.

 

Ctrl-D: Background-ul tău este unul tehnic, dar cariera ți-ai îndreptat-o către design. Cum s-a produs această tranziție și ce au în comun cele două domenii?

Adonis: A fost o întâmplare fericită aș zice. Întotdeauna am excelat în două zone, cea a disciplinelor reale, respectiv cea a artelor vizuale. Am urmat însă cursurile Facultății de Automatică și Calculatoare dat fiind prestigiul domeniului și al instituției. Pe când lucram la Alcatel mi s-a oferit oportunitatea de a „desena” interfața unei aplicații relativ complexe. Practic așa a început totul.

Disciplinele noi apar de regulă la intersecția domeniilor consacrate. De exemplu biochimia se află la confluența chimiei cu biologia. Astfel designul interacțiunii se află la granița științelor computaționale, a celor cognitive, a stiințelor sociale, a comunicării vizuale și enumerarea poate continua.

 

Ctrl-D: Care sunt beneficiile unei perspective holistice asupra procesului de design?

Adonis: Tocmai am menționat anterior faptul că designul interacțiunii este o disciplină de frontieră. Prin urmare, capacitatea de a gândi holistic devine oarecum o necesitate. Un alt aspect ar fi legat de design ca abordare, care prin definiție își propune să rezolve probleme concrete. Însă problemele concrete traversează de regulă varii domenii, fapt ce implică și capacitatea de a vedea ansamblul.

 

Ctrl-D: Ce înțelegi prin designul interacțiunii?

Adonis: Am putea defini designul interacțiunii ca fiind totalitatea activităților ce au ca scop proiectarea aspectului comportamental al unei aplicații, dispozitiv și, de ce nu, serviciu. De observat că termenul în sine este legat de acțiune, de activitate. Așadar, câteva capturi de ecran nu reprezintă designul aplicației, cum nici aplicația în sine nu reprezintă ingineria software. Sunt de fapt artefacte ce rămân în urma unui proces, fie el de inginerie respectiv de design.

 

Ctrl-D: Cât de importantă este componenta estetică în designul interacțiunii?

Adonis: Aș spune că depinde de targetul aplicației. Prin urmare, dacă aplicația este destinată sectorului consumer, componenta estetică (vizuală, auditivă respectiv cea a limbajului) este definitorie. Nu același lucru se poate spune despre o aplicație de control al traficului aerian. Până la urmă, există o oarecare diferență între un excavator și un Porsche.

 

Ctrl-D: Care sunt etapele procesului de lucru în cazul unui proiect de interaction design?

Adonis: Ca de obicei există diverse paradigme pe-alocuri contrastante. Însă, în principiu, ar trebui să parcurgem următoarele etape:
1. Investigarea (utilizatorilor, a contextului și a domeniului);
2. Modelarea (modelarea utilizatorilor și a scenariilor);
3. Designul interacțiunii;
4. Testarea (de regulă testăm capacitatea produsului de a fi utilizabil);
5. Designul vizual.

Orientarea spre utilizator reprezintă caracteristica definitorie a procesului, prin urmare vom acorda atenție etapelor 1, 2 și 4. De menționat că etapele 1 respectiv 2 sunt și în momentul de față tratate cu destulă indiferență. Fapt ce explică oarecum mulțimea de produse mediocre de pe piață.

 

Ctrl-D: Dacă ar fi să extragi 3 principii de bază ale designului interacțiunii, care ar fi acelea?

Adonis: Pot spune că intrăm într-o zonă destul de vagă, prin urmare sarcina de a face o departajare clară devine complicată. Totuși, dacă insistăm, le putem pune în acest mod:
1. Expunerea modelului conceptual corect;
2. Vizibilitatea stării sistemului;
3. Asigurarea feedbackului.
Cu precizarea că există riscul de a mă răzgândi.

 

Ctrl-D: Cu ce este diferit designul produselor adresate Power Userilor?

Adonis: Un aspect esențial, caracteristic acestui gen de produse, îl reprezintă eficiența. Intrăm astfel în categoria instrumentelor, utilizatorii acestora fiind interesați, la modul obsesiv, de productivitate. Așadar, accentul se va muta preponderent în această zonă în detrimentul utilizării ușoare.

De asemenea, merită menționate aplicațiile de nișă specifice diverselor domenii. Vorbim astfel de sectorul financiar, de zona știițifică, făceam anterior referire la o aplicație de control al traficului aerian. Acest gen de aplicații prezintă o complexitate inerentă, dată de domeniul problemei. Prin urmare, este necesară prezența unui expert al domeniului în echipă.

 

Ctrl-D: În această profesie, trebuie să fii mereu la curent cu ultimele noutăți. Care sunt resursele pe care le recomanzi designerilor?

Adonis: Fiind un domeniu relativ nou, dinamica este rapidă, fapt ce impune o perfecționare continuă. Astfel, apare tentația de a frunzări articole în detrimentul unei abordări mai temeinice. Pentru a contracara acest pericol de derapaj, recomand citirea autorilor consacrați: Donald Norman, Dan Saffer, Bill Moggridge, Alan Cooper respectiv Jackob Nielsen.

De asemenea, menționez importanța spiritului practic, evitând astfel posibilitatea de a fi ștampilat ca teoretician. Așa cum spuneam anterior, designul în sine presupune acțiune.

 

Ctrl-D: Există vreo carte care ți-a marcat, într-un fel sau altul, evoluția profesională?

Adonis: Se pare că mă aflu din nou în postura dificilă de a face alegeri. Cred totuși că este vorba despre Designing for Interaction, scrisă de Dan Saffer.

 

Ctrl-D: În 2012 ai pus bazele unei comunități pentru designerii UX/UI din Timișoara. Cât de mare este comunitatea în prezent și care sunt activitățile pe care le desfășurați?

Adonis: Comunitatea are peste 250 de membri, distribuția acestora fiind interesantă, dar oarecum explicabilă. Nu consider aspectul cantitativ ca fiind unul determinant, sunt însă importanți factorii calitativi. Deși cantitatea ar putea reprezenta o calitate în sine, calitatea de a fi mult. Actualmente organizăm întâlniri periodice, există și o manifestare pe Facebook. Totuși o comunitate solidă are nevoie de mai mult de atât. Prin urmare, sunt necesare noi direcții de acțiune, dar există idei și mult optimism.

 

Ctrl-D: Îţi mulţumim pentru timpul acordat, Adonis! Rămâi în ctrl!