În Interviuri

Interviu cu Alexandru Tâcu, Software Engineer la Oracle

interviu Alexandru Tâcu

Alexandru Tâcu este Principal Software Engineer la Oracle și are o experiență de peste 14 ani în software development. În interviul de astăzi, vom afla cum se vede acest domeniu în ochii unui „veteran”, cum poți evita plafonarea atunci când faci același lucru de mai bine de un deceniu și ce le recomandă Alexandru celor care vor să îi calce pe urme.

Ctrl-D: Pentru început, spune-ne câte ceva despre parcursul tău profesional și responsabilitățile tale curente.

Alexandru: Aș putea spune că drumul până aici a fost unul relativ normal pentru un programator. Am avut momente bune, dar și momente mai puțin bune. Am lucrat la multe proiecte cu risc ridicat, iar în aceste cazuri există și o componentă de stres care trebuie gestionată.

Acum fac parte dintr-o echipă de dezvoltare mică, dar cu responsabilități mari. Destul de multe depind de reușita realizărilor noastre.

 

Ctrl-D: Ești parte dintr-o companie în care mulți tineri visează să ajungă. Ce sfaturi ai oferi unui tânăr programator?

Alexandru: Dincolo de a învăța și a încerca să se specializeze în ceea ce se caută pe piață la un moment dat, cred că cel mai simplu lucru de făcut, care e și distractiv, de altfel, este să se țină la curent cu tehnologia, să fie atenți la trenduri, să citească articole și, când apare ceva nou, să afle puțin mai multe despre acel lucru, în afară de simplul fapt că există. Trebuie să știe și cum le va putea fi de folos.

 

Ctrl-D: Lucrezi în acest domeniu de 14 ani. S-au schimbat pretențiile față de programatori? Și dacă da, în ce fel?

Alexandru: Absolut. La început era mai mult loc de inovație, existau mai puține platforme și tehnologii gata de a fi utilizate, mai multe lucruri trebuiau construite de la zero. Unele făceau „carieră” și rămâneau în folosință mulți ani, altele erau înlocuite inevitabil.

Acum, când tehnologiile sunt mult mai mature, direcția inovațiilor s-a orientat către refolosirea în mod ingenios a realizărilor altor oameni, în moduri care să rezolve cât mai bine cerințele proiectului curent. Putem spune că accentul cade acum pe cunoașterea tehnologiilor și a uneltelor, și mai puțin pe inventarea lucrurilor radicale și majore. Cei care le pot face pe amândouă sunt cei mai fericiți.

 

Ctrl-D: Cum vezi evoluția acestui domeniu, în România?

Alexandru: Tendințele par bune. Companiile mari își consolidează pozițiile în România și tind să-și extindă activitatea aici. Pe termen scurt, cred că angajatorii vor continua să alerge după programatori. Pe termen foarte lung e greu de spus, sunt prea multe variabile, de la elementul politic, până la direcția învățământului și a tehnologiei în sine.

 

Ctrl-D: Tu cum ai învățat programare? Cât a fost educație formală și cât spirit autodidact?

Alexandru: E o întrebare complicată. Eu am învățat majoritatea lucrurilor pe care le aplic prin studiu individual, dar este un fenomen normal în domeniu, mai ales că, pe măsură ce trece timpul, tehnologiile evoluează.

Contează enorm fundația pe care se construiește, iar aceasta este dată de educația formală. Indiferent dacă ceea ce învățăm în anii de studiu și la diverse cursuri este aplicat direct în domeniul nostru de activitate sau nu, acestea au repercusiuni directe asupra dezvoltării ulterioare: formează mecanisme de gândire, dezvoltă inteligența, creează aptitudini utile programatorilor și nu numai.

 

Ctrl-D: Scrii cod de mai bine de un deceniu. Cum reușești să eviți plafonarea?

Alexandru: Un prag psihologic care trebuie depășit pentru a evita plafonarea este ieșirea din zona de confort. O tehnologie odată învățată vine cu tentația de a ne stabiliza la aceasta, e comod. Pentru mine, cheia este de a privi în jur, de a fi la curent cu noutățile în domeniu și de a aborda proiecte diferite, ori de câte ori este posibil.

 

Ctrl-D: Ce instrumente folosești tu în activitatea de zi cu zi și crezi că sunt esențiale pentru cei care lucrează în această branșă?

Alexandru: Folosesc o gamă variată de unelte: de la IDE-uri și editoare de text, la Excel și PowerPoint sau Keynote. Cred că instrumentele cele mai bune sunt cele cu care fiecare dezvoltator se simte cel mai confortabil. Nu putem alege de fiecare dată, așa că este util să cunoaștem cât mai multe.

 

Ctrl-D: Care a fost cea mai mare provocare profesională cu care te-ai confruntat până acum și cum ai depășit-o?

Alexandru: Mi s-a întâmplat în trecut să fiu nevoit să livrez proiecte mari cu o echipă restrânsă și cu timp prea scurt la dispoziție sau cu specificații neclare. Cred că provocarea care poate fi extrasă de aici, cea de care se lovesc mulți programatori, este lucrul sub presiune.

Nu cred că există o soluție universală pentru aceasta, însă pot fi luate măsuri preventive: estimarea realistă a efortului, informarea proactivă a „clienților” cu privire la problemele apărute și, în cele din urmă, fail fast. Iar când lucrurile par s-o ia razna, unitatea echipei, pe de-o parte, și perioadele de lucru cu concentrare maximă, pe de alta, ajută întotdeauna. Este ceea ce m-a ajutat pe mine în aceste cazuri.