În Interviuri

Interviu cu Daniel Chiriță, Senior Web Applications Developer

Daniel Chiriță

Daniel Chiriță este Senior Web Applications Developer la Agenția Europeană pentru Siguranța Aviației din Köln și are o experiență de peste 13 ani în domeniu. În interviul de astăzi, vom afla mai multe despre parcursul său profesional, experienţa de programator în cadrul Comisiei Europene şi provocările pe care le-a întâmpinat de-a lungul timpului.

 

Ctrl-D: Ai lucrat pentru Comisia Europeană timp de 3 ani. Suntem curioși să auzim cum ți-ai început experiența în cadrul acestei instituții.

Daniel: Începutul a fost destul de greu. Trecerea de la sectorul privat la cel de stat nu este una ușoară. Totul se mișcă altfel în sectorul bugetar.

A durat săptămâni întregi până când lucrurile au început să intre pe făgașul normal (legitimații, parole, calculator, birou etc). A durat luni întregi să îmi dau seama că unele decizii sunt dictate de rațiuni politice. Șocul a fost destul de mare, dar odată trecerea făcută, totul a decurs normal.

 

Ctrl-D: Care era rolul tău și ce responsabilități aveai acolo?

Daniel: Am avut plăcerea de a lucra la unul dintre cele mai vizibile proiecte IT din cadrul Comisiei Europene, și anume Inițiativa Cetățenească Europeană. 2013 a fost Anul European al Cetățeanului, motiv pentru care proiectului i-a fost acordată multă atenție, atât din partea instituțiilor media, cât și a conducerii Comisiei (unul dintre vicepreședinții Comisiei – Maroš Šefčovič – s-a implicat personal în coordonarea proiectului).

Inițiativa Europeană Cetățenească este o platformă online care permite cetățenilor europeni să propună diferite proiecte care, în caz că strâng un milion de semnături de susținere, sunt automat propuse pentru a deveni propuneri legislative.

În cadrul proiectului, eu am fost cel care s-a ocupat de platforma online pentru colectarea propriu-zisă a semnăturilor (Online Collection System). Am jucat și rolul de arhitect și cel de dezvoltator. Am trasat, corectat și interpretat specificațiile, am asistat la instalarea, configurarea și depanarea produsului la anumiți organizatori de inițiative (printre care și Right2Water – una dintre cele mai de succes inițiative care a reușit să colecteze aproape două milioane de semnături). Așadar, am avut ocazia să particip activ în toate fazele proiectului – de la lansare până în momentul când prima inițiativă a terminat de colectat semnăturile necesare.

 

Ctrl-D: Momentan lucrezi pentru Agenția Europeană pentru Siguranța Aviației, la Köln. În ce fel diferă procesul de lucru din cadrul instituțiilor precum EASA și Comisia Europeană, față de proiectele pe care le-ai avut pentru clienți comerciali?

Daniel: După cum ziceam la început, diferența dintre sectorul privat (în care lucrasem zece ani înainte de a face trecerea) și cel bugetar este mare.

De multe ori, deciziile în cadrul proiectelor de la Comisie se luau pe linie politică, fără a exista prea mult loc de interpretări. Proiectele sunt implementate pe baza unor reglementări (de exemplu, în cazul Inițiativei Cetățenești Europene, documentul este acesta), adoptate în cadrul Parlamentului European. Așadar, unele decizii nu sunt luate „la fața locului”, ci sunt pur teoretice.

Proiectele interne sunt ceva mai permisive, lăsând un oarecare loc pentru a îți exersa creativitatea. Este cazul proiectelor la care lucrez acum în cadrul Agenției Europene pentru Siguranța Aviației care, deși sunt considerate proiecte interne, au o foarte mare vizibilitate externă (Third Country Operators, Applicant Portal etc.).

 

Ctrl-D: Care a fost cea mai mare provocare profesională pe care ai avut-o până acum și ce soluții ai identificat pentru a îi face față?

Daniel: Provocări profesionale au existat multe de-a lungul anilor, de când activez în domeniul IT.

Deseori, cele mai mari provocări sunt cele de natură umană. Am întâlnit oameni din toate colțurile lumii, provenind din culturi diferite. Câteodată, interacțiunea este una mai dificilă (poate și datorită comunicării – unii stăpânesc mai bine, iar alții mai puțin bine ceea ce se numește „pidgin English”). Totuși, cu răbdare cred că se pot trece peste multe obstacole în viață.

 

Ctrl-D: Ești inițiatorul proiectului Countrylicios, o platformă cu informații de tot felul despre toate țările lumii. De unde a apărut ideea proiectului și ce resurse a implicat dezvoltarea acestuia?

Daniel: Proiectul countrylicious.com s-a dorit a deveni un joc de cultură generală, un fel de „trivia”. Odată strânse informațiile necesare (a fost destul de complicat procesul – am scris și refolosit tot felul de mici unelte pentru a combina informații din mai multe surse), mi-am dat seama că jocul respectiv nu ar avea niciun succes, dacă informațiile folosite în cadrul său nu ar exista în același loc pentru a fi parcurse de utilizatori. Și astfel, balanța s-a înclinat, iar jocul a rămas în planul secund, sursa de informare luându-i locul.

Ca și resurse, proiectul nu a fost unul foarte costisitor. Am investit mai mult timp decât resurse financiare. Pachetul de găzduire îl aveam și îl plăteam de ani buni (pentru celelalte proiecte personale și profesionale la care lucrasem), informația folosită provenea din surse deschise (care permite reproducerea informației), „know-how”-ul îl aveam, la fel și uneltele necesare dezvoltării.

 

Ctrl-D: În profesia pe care ți-ai ales-o, este important să fii întotdeauna la curent cu noutățile din domeniu. Care sunt sursele de informare și resursele de educare pe care le preferi?

Daniel: Cu toate că mulți susțin că RSS-ul a murit și că Twitter a învins, eu încă folosesc cu drag fluxurile de informare în format RSS. Sunt abonat la extrem de multe reviste de specialitate (din păcate timpul nu îmi permite să citesc decât subiectele care mi se par cu adevărat interesante).

Citesc de asemenea cărți de specialitate. În ultimii trei ani am achiziționat cel puțin cincizeci de cărți – da, pe hârtie. Îmi plac de asemenea extrem de mult cursurile video. Un prieten mi-a recomandat acum ceva vreme Coursera – o platformă online de cursuri video predate de profesori de la universități celebre.

 

Ctrl-D: Au existat până acum clienți pe care i-ai refuzat? Și dacă da, de ce?

Daniel: Au existat clienți pe care i-am refuzat, au existat clienți care m-au refuzat, au existat angajatori pe care i-am refuzat, dar și angajatori care m-au refuzat. Motivele au fost felurite de ambele părți.

În cele mai multe cazuri însă, refuzul meu s-a datorat faptului că nu am vrut să practic prețuri de „dumping”; unii clienți/angajatori își doreau cantitate în detrimentul calității – lucru pe care nu l-am acceptat niciodată.

 

Ctrl-D: Dacă ar fi să alegi un proiect ideal la care ți-ar plăcea să lucrezi, care ar fi acesta și de ce?

Daniel: Experiența pe care am acumulat-o de-a lungul timpului îmi spune că nu există proiecte sau locuri de muncă ideale. Există doar proiecte bune și mai puțin bune.

Mi-ar plăcea, probabil, să lucrez în cadrul unui proiect de notorietate, folosit de foarte mulți utilizatori. Gmail, de exemplu, deși relocarea în Statele Unite nu mă atrage deloc.

 

Ctrl-D: Lucrezi în afara României din 2010. Ce anume te-a determinat să pleci? Ai planuri să te întorci în țară?

Daniel: Decizia de a pleca din România a fost luată destul de repede în momentul în care am obținut postul din cadrul Comisiei Europene, la Bruxelles. Trimisesem CV-ul mai mult din inerție, urma să iau decizia în cazul unui potențial accept. Nu am cumpătat prea mult și am hotărât să plec pentru șase luni. Șase luni s-au transformat în trei ani.

Ar fi nedrept să spun că am plecat din țară din cauza faptului că o duceam greu. Nu era cazul. A fost pur și simplu o decizie dictată de un imbold. De a încerca ceva nou.

Am avut planuri să mă întorc în țară chiar anul trecut. De fapt, eram destul de hotărât. Dar între timp am primit oferta de angajare la EASA (la Köln) și altfel, nu am mai reușit să pun planul în aplicare.

De multe ori glumesc și spun că în ritmul curent îmi va lua circa douăzeci și cinci de ani să ajung înapoi în Timișoara; după trei ani m-am mutat din Bruxelles cu doar două sute de kilometri înspre est – au mai rămas încă o mie patru sute.

Lăsând gluma deoparte, am ajuns într-un moment al vieții în care mi-am dat oarecum seama că „se poate și mai bine”. După cum ziceam, nu neapărat din cauza faptului că este atât rău în țară, ci din cauza faptului că există locuri în care traiul poate fi mai „senin” și mai puțin încărcat cu încrâncenare.

 

Mulțumim pentru interviu, Daniel! Rămâi în Ctrl! :)