În Interviuri

Interviu cu Vlad Butucariu și Irina Shapiro – Studio Squash

Studio Squash

Studio Squash a fost înființat în 2012 la Breda, Olanda de către românul Vlad Butucariu și rusoaica Irina Shapiro. Amândoi, tineri designeri grafici, au pornit în această „aventură”, cum o numesc ei, având convingerea că designul reprezintă o balanță între control și experiment.

Ctrl-D: Bună, Vlad! Bună, Irina! Vă mulţumim că ați acceptat să ne acordați acest interviu. Am vrea prima dată să ne povestiți cum v-ați cunoscut și cum ați ajuns să deschideți un studio de design tocmai în Olanda.

Vlad: Mulțumim și noi pentru interviu și oportunitatea de a contribui la comunitatea Ctrl-D. În 2011, eu începeam al doilea an de masterat la Academia de Artă St. Joost din Breda, iar Irina primul. Cum modul de predare implica proiecte la care participau studenți din ambii ani, trebuia să formăm grupuri de câte doi și să lucrăm pentru o perioadă de 2-3 luni împreună.

O metodă destul de eficientă pentru că nou-veniții, în special cei din afara Olandei, se integrau mult mai repede și prindeau din mers multe lucruri învățate de cei mai mari. Așa am ajuns să lucrez cu Irina și să colaborez cu ea pentru alte câteva proiecte în lunile următoare.

Ideea de a deschide un studio împreună a venit, cumva, de la sine, pentru că amândoi voiam ca după terminarea studiilor să dezvoltăm câteva idei personale, iar cunoștințele și abilitățile fiecăruia se completau reciproc. Mai mult ne-a luat să cădem de acord asupra unui nume, dar asta-i altă poveste.

Ctrl-D: Spuneți-ne câte puțin despre Studio Squash. Ce înseamnă designul pentru voi?

Irina: În primul rând, mai puține ore de somn și multe texte de scris. Glumesc, bineînțeles, dar dacă stau bine și mă gândesc, de când am venit în Olanda, modul în care practicăm amândoi designul s-a schimbat radical. O parte semnificativă din timpul alocat lucrului îl reprezintă scrisul, fiind destul de atipic pentru o meserie care implică lucrul cu elemente grafice. Argumentarea este o parte importantă a procesului de design, chiar definitorie, aș putea spune, pentru designul olandez.

Prin Studio Squash am încercat să îmbinăm această „filosofie” cu valorile aduse din experiența acumulată în România, respectiv Rusia. Este destul de dificil să găsești o definiție a designului mai ales într-un mediu schimbător cum este cel de azi, dar o proprietate constantă a acestuia de-a lungul tuturor subcategoriilor o reprezintă structura. Fie că vorbim despre design de literă, design de carte, webdesign și așa mai departe, rolul designului, în general, este de a crea o structură și a organiza informația pentru a o face accesibilă.

Nu este doar un mod de a aranja frumos în pagină niște imagini, ci un mod de gândire care poate fi aplicat în toate domeniile. Valul de schimbări pe care le-a suportat profesia noastră în ultimii ani se datorează, în mare parte, schimbării mediului în care informația este stocată, iar designerii fie că vor sau nu, trebuie să se adapteze.

În universitățile de design din Olanda începe din ce în ce mai mult să se introducă ca materie de studiu programarea și, oricât de speriați ar fi designerii de acest lucru, pentru a putea înțelege pe deplin subiectul la care lucrezi, trebuie să vorbești aceeași limbă cu restul echipei. În câțiva ani cred că va fi la fel de banal cum este azi folosirea suitei Adobe și va fi mai mult o problemă legată de ce limbaj folosim: Python, Java, Objective C etc.

Ctrl-D: Ați avut nevoie de finanțare externă pentru a porni afacerea?

Irina: Când am început, toată finanțarea venea din economiile personale. Am fi putut accesa un program finanțat de statul olandez care susținea financiar, într-o oarecare măsură, noile studiouri pentru o perioadă de un an până se lansau, însă, din păcate, a fost anulat din motive economice.

Am început să lucrăm pentru studio și pentru proiectele de masterat de acasă. A mers o perioadă, însă, la un moment dat, am zis că ajunge. Ne petreceam mai tot timpul în același spațiu și nu mai făceam diferența dintre zi sau noapte, timp liber sau lucru. Așa am ajuns să închiriem noul spațiu destinat studioului.

Ctrl-D: Vlad, tu ai avut o firmă și în România. Cât de mult diferă procedurile de înființare a unei companii între țara noastră și Olanda?

Vlad: Procedurile de înființare nu sunt foarte diferite. Din câte îmi aduc aminte, în ambele cazuri am putut depune actele pentru înființare în aceeași zi. Diferența este făcută de starea pe care ți-o generează instituțiile respective și cât de ușor vei putea menține firma după ce o înființezi.

În România, ai senzația că ești pierdut și n-ai nici cea mai vagă idee de unde să începi. După ce întrebi de câteva ori în stânga și în dreapta ce ai de făcut, mai arunci un ochi pe diferitele anunțuri printate pe A4, te prinzi cum decurge totul. Apoi îți iei locul la coadă. Ce-i drept, are și părți benefice, pentru că începi să socializezi cu oamenii din jur de plictiseală și afli lucruri pentru care, de obicei, în Olanda, plătești.

De cealaltă parte, când am înființat Studio Squash, a trebuit să-mi fac programare online cu câteva zile înainte pentru o întâlnire cu unul dintre angajații Camerei de Comerț. Trebuia să specific ce fel de firmă vreau să fac, domeniu de activitate, nume, parteneri și așa mai departe, pentru a se pregăti din timp.

Când am ajuns acolo, ne-a invitat în birou și a început să ne spună pe baza listei trimise ce avantaje și dezavantaje avem pentru diferitele tipuri de firmă. După o oră de consultanță ne-a felicitat, am achitat costurile înființării și asta a fost.

Însă partea mai grea vine după ce înființezi o firmă, iar aici mă refer la contabilitate, taxe și reacția instituțiilor. Aici, fără prea multe bătăi de cap, ai de completat un formular online cu totalul cheltuielilor și venitul trimestrial, pentru a stabili cât ai de plătit TVA-ul. Dacă ai mai multe cheltuieli decât venit, primești înapoi de la stat TVA-ul.

Un alt sprijin în favoarea companiilor noi este scutirea de impozit a veniturilor de până la 15 000 de euro anual, în cazul în care îndeplinești câteva condiții de bază. Toate aceste mici detalii, puse cap la cap, te scutesc de mult timp pierdut și de dureri de cap.

În cazul României, cred că se poate ajunge în decurs de câțiva ani la aceste condiții, dacă se vrea și, mai ales, dacă se recurge la design. Toate sistemele implicate în funcționarea instituțiilor publice au la bază diferite tipuri de informație, informație care nu poate fi structurată de nimeni mai bine decât de designeri.

Ctrl-D: Raportat la segmentul de piață pe care activați, cum se prezintă mediul de afaceri din Olanda?

Vlad: Olanda este una dintre țările cu cel mai mare număr de designeri pe cap de locuitor. De exemplu, în Breda, un oraș destul de mic, cu 140 000 de locuitori, sunt aproximativ 170 de firme specializate numai pe design grafic. Aici nu includ celelalte companii care activează în domeniul comunicării vizuale care au, la rândul lor, angajați designeri.

Dacă adaug marile orașe cum sunt Amsterdam, Rotterdam, Haga și Eindhoven, îți dai seama că este un mediu destul de activ și competitiv. La asta contribuie foarte mult tradiția pe care o are designul în Olanda și la care fiecare generație adaugă câte ceva. O mare diferență o face și publicul sau clientul, care pare a fi mult mai educat din punct de vedere vizual și este dispus să îți dea mână liberă către experimentare. Lucrul acesta se poate observa, de asemenea, în arhitectură. Probabil, nicăieri în lume nu vei găsi atât de multe experimente de a aplica o nouă formă, noi materiale sau texturi.

Ctrl-D: Ce fel de proiecte aveți cel mai des? Print sau web?

Irina: Până în prezent, am avut mai mult print, probabil din cauza faptului că am fost formați mai mult pe acest segment, dar este o cerere din ce în ce mai mare pentru materiale digitale, în special pentru web. Pentru noi, contează mai puțin mediul, cât atingerea obiectivului, mai ales când granițele dintre profesii devin tot mai ambigue. De asta suntem și puțin reticenți în a ne defini designeri grafici. Preferăm, simplu, designeri.

Ctrl-D: Care sunt micile distracții de la birou? Ce faceți pentru relaxare când munca devine prea stresantă?

Vlad: În principiu, statul pe malul apei, dacă-i pot spune așa. Suntem destul de norocoși să avem studioul într-o zonă liniștită, cu multe ambarcațiuni împrejur. De obicei, ieșim în fața studioului să ne luăm doza de soare, jucăm Darts, Ping-Pong sau proiectăm un film, când timpul ne permite.

Ctrl-D: Un proiect de care sunteți mândri în mod special?

Irina: Cu siguranță Open Set, o școală de vară dedicată designului grafic olandez. Am investit foarte multă energie, timp și, probabil, va fi destul de greu să-i găsim înlocuitor în viitorul apropiat.

Ctrl-D: Deși sunteți tineri pe piață, este deja al doilea an în care organizați Open Set. Ce este mai exact, cum v-a venit ideea, de ce faceți asta?

Vlad: După cum am spus și mai devreme, Open Set este o școală de vară de două săptămâni, dedicată designului grafic olandez. Sună destul de ciudat, având în vedere că niciunul dintre noi nu este olandez, nu?

Ideea ne-a venit pe la începutul anului trecut, când terminasem câteva workshop-uri organizate de către universitate, dar care, din păcate, erau foarte scurte și nu apucai să petreci destul timp sub îndrumarea unor designeri cunoscuți. I-am spus Irinei, la un moment dat, în glumă: „Hai să ne facem școala noastră!”. După cum se vede, gluma n-a ținut mult și a devenit realitate în cele din urmă.

Împinși de dorința de a cunoaște cât mai multă lume în domeniu și de a contribui noi înșine cu ceva, am decis să organizăm un eveniment care să atingă toate aceste puncte. În primul rând, am fost foarte atrași de idee și pentru că aveam posibilitatea să facem practic tot, de la identitatea evenimentului, website, promovare, până la contactat profesori și sponsori. Iar în al doilea rând, pentru că dobândeam cunoștințe de la cei mai buni în domeniu.

Chiar am avut un moment amuzant în timpul primului Open Set când unul dintre profesorii invitați, în timp ce montam un proiector, mi-a spus să îl las pe managerul evenimentului să se ocupe de asta și să mergem să luăm prânzul. Când i-am spus „Care manager? Eu sunt și manager, și secretară”, a rămas blocat. Nu mai zic că nu am avut finanțare deloc să demarăm proiectul.

Am vrut să construim Open Set ca o platformă pentru discuții legate de profesie, o punte de legătură între tinerii designeri și cei din generațiile ajunse la maturitate, care au un statut pe plan internațional. Cum mediul în care ne aflam era unul dintre cele mai propice pentru astfel de experimente și avea o tradiție bine conturată, am decis să-l dedicăm design-ului olandez.
Spre deosebire de anul trecut, anul acesta avem un format flexibil cu posibilitatea de a alege workshop-urile după interesele proprii. În plus, am vrut să avem și o opinie din afara Olandei, invitându-l pentru un workshop de trei zile pe Jonathan Barnbrook, un designer din Marea Britanie, cunoscut pentru promovarea unui tip de design responsabil, detașat de influența consumerismului. Per total, evenimentul implică foarte multă muncă și nervi de oțel, dar are beneficiile sale.

Ctrl-D: Ar fi interesant să facem o paralelă între sistemul de învățământ din România, cel din Rusia și cel din Olanda. Care sunt punctele forte și care minusurile la fiecare dintre ele?

Vlad: Sistemul de învățământ în România, cel puțin în design, se bazează foarte mult pe o pregătire care duce mai mult către o școală de artă în sensul ei tradițional, având cursuri de desen, anatomie sau filosofie. Este un lucru pozitiv pe de o parte, pentru că îți oferă o flexibilitate mult mai mare, dar pe de altă parte, îți lipsește specializarea de care ai parte în Olanda. Este adevărat, diferența este făcută și de tradiția pe care o au ambele țări în acest domeniu, România fiind abia la început de drum.

Învățământul olandez se concentrează foarte mult pe structură, argumentare, experiment și este deschis către noi abordări. Este destul de greu să definești în termeni generali peisajul local pentru că aici fiecare școală de design are propria filosofie, axându-se fie pe design social, design cu implicații politice, design de literă sau design orientat către noile tehnologii. Oricum, privind per ansamblu, reprezintă o scenă deschisă pentru discuții și lasă loc întodeauna pentru noi metode de a aborda această profesie. Ca punct în minus, aș vedea mai mult încăpățânarea majorității studenților de aici de a nu depăși pragul profesiei și a dobândi acea flexibilitate despre care vorbeam mai devreme.

Irina: În Rusia, metodele sunt destul de apropiate de România, referindu-ne la educația designerului, punând accentul mai mult pe artă decât pe design. După cum a spus și Vlad, avem foarte multe cursuri de anatomie, desen, sculptură, istoria artei și design de literă.

Ctrl-D: La Open Set participă și designeri din Australia, China, Rusia. Cât de mult se simte diferența culturală în modul lor de lucru?

Irina: Diferențele culturale își pun destul de mult amprenta pe modul lor de lucru. De exemplu, participanții din China se orientează mai mult către estetică, având grijă ca orice detaliu să fie în armonie cu ansamblul din care face parte. Dacă e să privim către cei din Rusia sau Australia, prioritate are mesajul pe care-l comunică. Un aspect important îl reprezintă personalitatea designerului.
Prin Open Set am încercat să aducem laolaltă toate aceste diferențe, pentru că le oferă participantilor posibilitatea de a învăța unul de la celălalt și creează un mediu de experimentare pe care nu-l au disponibil, de obicei, în cadrul agenției sau studioului unde lucrează.

Vă mulţumim pentru interviu și vă dorim mult succes în continuare!

Birou Studio Squash - exterior Birou Studio Squash Vlad Butucariu și Irina Shapiro