În Interviuri

[Interviu] Denisa Tudor, Campaigns Manager @Bitdefender

speaker

În prezent Denisa jonglează cu succes mai multe roluri ce ţin de pasiunea ei pentru comunicare, acela de Global Online Campaigns Manager la Bitdefender şi profesor asociat în cadrul universității SNSPA, lucrând de zor şi la un doctorat în Ştiinţele Comunicării. Cum reuşeşte, o să vă povestească pe larg, la conferinţa Carieră în Ctrl din 13 noiembrie. Însă până atunci, am stat un pic de vorbă despre aceste aspecte, cât să vă facă curioşi.

Eşti parte din echipa curajoasă care a făcut posibil primul Masterat de Social Media din România, în cadrul SNSPA. Care este povestea reuşitei?

Masteratul de Social Media și Marketing online este una dintre poveștile frumoase din care sunt fericită să fac parte. Povestea reușitei? Inițiativa îi aparține doamnei profesoare Diana-Maria Cismaru, profesor coordonator al masteratului. A fost o provocare și, în continuare, este. Masteratul tocmai a primit a doua promoție. Cred că povestea reușitei stă tocmai în provocarea cea mai mare (cel puțin pentru mine), și anume: să găsesc echilibrul între componenta de teorie și practică din cadrul cursului pe care l-am predat: Strategii de comunicare digitală. Povestea reușitei stă chiar în găsirea acestui echilibru la fiecare curs din cadrul masterat, cu specificul său.

Cum este să ajungi la catedră, direct de pe băncile facultăţii? Povesteşte-ne un pic despre momentele #predând, #laCatedră.

Momentele #predând, #laCatedră sunt mereu frumoase. În cazul meu, venind direct din bancă la catedră, a fost un sentiment special, mai ales că n-am schimbat facultatea, ci doar locul din care frecventez cursurile. Sunt două tipuri de momente pe care vreau să le menționez. Primul este referitor la relația de colaborare dezvoltată cu studenții. Să poți inspira oamenii este un sentiment minunat. Și eu simt asta de fiecare dată când primesc feedback de la studenți. Fie după cursuri fie, de multe ori, pe Facebook sau e-mail. Al doilea tip de moment frumos se referă la reîntâlnirea cu domnii profesori care mi-au fost mentori când eram pe băncile facultății și pe care, cu admirație, îi regăsesc dintr-o altă postură.

Cum te menţii relevant ca profesor de comunicare pentru sute de studenţi care au acces la o mulţime de surse originale de documentare?

Cu greu. Cred că acesta este răspunsul sincer și corect. Partea fericită a poveștii este că nu numai studenții au acces la o mulțime de surse originale de documentare, dar și tu. Și-atunci, a te menține relevant se transformă într-o cursă în care și tu înveți, în aceeași măsură cu ei. Diferența este că, odată cu experiența, reușim să dezvoltăm mecanisme proprii de “filtrare a multitudinii de informații” care ne bombardează și să salvăm timp. Reușim să alegem sursele de documentare care nu-s numai originale, dar și relevante și adevărate.

Predai de peste un an în cadrul SNSPA. Ce te-au învăţat experienţele de acolo până acum?

Experiența predării, contextele, diferitele tipologii de studenţi, mă fac să-mi dau seama că a comunica relevant, concis și pe subiect trebuie să fie pe musai list, atât ca professor, cât și ca specialist în comunicare.

Cum vezi acum studenţii, din noua postură? Ne poţi oferi o scurtă radiografie a acestora? Te rugam să nu fii indulgentă. :)

“Ne plictisim destul de ușor. Cursurile și seminariile să se bazeze pe practică. Ne dorim să fie interactive.” Aceasta este răspunsul unei studente la întrebarea: “Ce așteptări ai de la acest seminar?”

Studenții vor să cunoască multe într-un timp scurt. Fug dintr-un domeniu în altul. Și, pentru a nu fi indulgentă, studenții de acum sunt Generaţia Z. Grăbiți, pragmatici, independenții și încăpătânați. Aspecte care nu sunt neapărat negative, dar care necesită o ajustare în abordare. Eu, spre exemplu, la fiecare primă întâlnire cu o nouă serie de studenți le vorbesc despre diferența dintre așteptări și cerințe și-i invit la o comunicare nonviolentă, bazată pe comunicarea așteptărilor sub formă de cerințe în relația cu interlocutorul. Treptat, învățăm să înlocuim formularea: Mă așteptam să… cu Comunicasem la începutul colaborării că vreau să…

Probabil cunoşti meme-ul care a circulat la o vreme pe internet – what my mum thinks I’m doing / what my friends think I’m doing/ what I am actually doing. Suntem tare curioşi de culisele activităţilor tale ca manager al campaniilor de comunicare online la Bitdefender. Ne povesteşti puţin despre ele?

Culisele rămân culise. :) Comunicarea online este un domeniu foarte fluid și mereu în schimbare / adaptare. Așa că un responsabil de campanii de comunicare online învăță, dezvoltă strategii de comunicare, construiește mesaje, creionează motive și “momente de cumpărare”. Strategie, mesaje, bannere, idei de proiecte speciale, activități de monitorizare a campaniilor în desfășurare – acestea sunt principale cuvinte cheie care definesc fiecare zi la birou.

Ce libertăţi ţi se oferă şi ce restricţii întâlneşti atunci când strategia ta de comunicare impacteaza o piaţă globală?

Suntem o echipă cu roluri clar definite. Nu avem o strategie pe care ne-o asumăm de unul singur: eu, Denisa Tudor, am făcut campania x sau y. Dezvoltăm împreună fiecare campanie, în colaborare cu toate departamentele. Libertățile și restricțiile se conturează diferit de la o piață la alta. Nu există un tipar pe care să-l urmăm. Analizăm și optimizăm fiecare campanie raportat la îndeplinirea obiectivelor stabilite.

Există o influenţă a rolului de profesor asupra rolului de strateg online? Dar invers?

La catedră sunt profesoară, la birou sunt colegă. Inevitabil cele două roluri se intersectează, dar resimt intersecția mai degrabă dinspre birou spre catedră. În primul rând, mă raportez la studenți ca la parteneri de comunicare, purtând dialog deschis, în care ajungem împreună la cele mai bune concluzii. Bineînțeles rolul meu este să conduc și să direcționez discuțiile. În al doilea rând, mă bucur să mă aflu în ambele tabere: academică și cea a practicienilor în domeniu pentru că îmi doresc să mențin punți de comunicare între cele două domenii. Facultatea este o etapă foarte importantă în formarea unui viitor practician și refuz să accept discreditarea acesteia.

Dacă ar fi să oferi un sfat de carieră, din postura de acum, persoanei tale mai tinere aflate la început de drum, ce sfat ar fi?

Să trateze fiecare etapă ca o etapă de învățare și să se întrebe după fiecare etapă încheiată: Ce am învățat din această experiență? Ce păstrez din ce am învăţat? Ce arunc?

Şi ultima întrebare, un fel de sondaj Ctrl-D: de unde vin ideile bune, Denisa?

Ideile bune pot veni de pretutindeni: de la dialogul pe care îl ai cu o persoană care te oprește pe stradă, politicos, să te întrebe: “Unde-i Ateneul Român?”, la un discurs susținut de un student în cadrul unui seminar, până la a trece pe lângă un spațiu publicitar fără anunț (și parcă vezi direct mesajul care s-ar potrivi mănușă acolo).

Da, sună foarte frumos și pare așa de simplu să ajungi la ideile bune. Cu toate astea, nu cred în inspiraţia de moment și atât. Pentru a fi inspirați și inspiraționali, este necesar să ne menținem mintea antrenata, “s-o hrănim cu lectură”. Cred cu tărie ca inspirația vine din foarte multă lectură și asta nu înseamnă să copiezi, ci să poți veni cu ceva nou, diferit, știind ceea ce există. Altfel nu poți să realizezi ceva relevant pentru că nu ai o bază pe care să construiești. Este ceea ce le spus studenților de fiecare dată când mă întreabă pentru ce le este de folos să citească studii de caz și teorii. Nu pentru a le putea reproduce, ci pentru a culege învățăminte din ele.