În Interviuri

[Interviu] Despre antreprenoriatul social cu Roxana Damaschin-Ţecu @NESsT

Roxana-Damaschin-Tecu-NESsTjpg

În prezent, Roxana este Director de portofoliu la NESsT, unde este responsabilă cu dezvoltarea portofoliului de întreprinderi sociale pentru Europa Centrală, Europa de Est și America Latină.

  • Încă din 2004 activezi în domeniul antreprenoriatului social. Cum ai explica această industrie – cât mai aproape realitate și cât mai departe de o definiție din cărți?

E un domeniu fascinant și mă simt norocoasă că pot lucra cu întreprinderi sociale.

Cumva, ele iau ce e mai bun din cele două lumi, cea a ONG-urilor și a afacerilor.

Problema principală este că, deși lumea se dezvoltă, mulți oameni sunt lăsați în urmă, și asta peste tot, nu doar în țările în curs de dezvoltare.

Multe persoane din grupuri marginalizate nu au acces la educație, la locuri de muncă decente, la surse de venit sigure. Întreprinderile sociale includ aceste persoane.

Întreprinderile sociale sunt, de fapt, lansate cu scopul de a le rezolva problemele sociale care îi țin departe de activitățile economice obișnuite pentru a sparge cercul vicios al sărăciei.

Forma de organizare, modul în care afacerea socială e structurată, domeniul de activitate – toate acestea pot varia; firul roșu e dat de rezolvarea unei probleme sociale serioase printr-o abordare antreprenorială, pe termen lung.

  • Care este trusa de abilitați pe care e nevoie să le ai pentru a face ca lucrurile să se desfășoare aşa cum trebuie în acest domeniu?

Cred că e nevoie, în primul rând, de o conștientizare a cauzelor profunde ale unei anumite probleme sociale. Care problemă fie te afectează direct, fie te enervează atât de tare încât să vrei să ieși din zona de confort și să produci o schimbare.

Având această motivație intrinsecă, e nevoie de viziune, curaj, creativitate, pragmatism, empatie, entuziasm, încredere, rezistență la greu, capacitate de a atrage oameni cheie în jurul tău – pentru a construi echipe și dezvolta parteneriate strategice.

Pe partea de hard skills – e nevoie de abilități de business – a planifica și implementa o afacere, de management de resurse umane și financiar, comunicare, vânzări, dezvoltare de produse și de înțelegerea sectorului social – ce politici publice există în domeniu, care sunt actorii cheie, de ce alte intervenții e nevoie pentru a completa activitatea întreprinderii sociale.

  • Care sunt responsabilitățile tale ca Director de portofoliu pentru NESsT?

NESsT dezvoltă și investește în întreprinderi sociale, având o abordare pe termen lung (3-5-7 ani).

Ca Director de Portofoliu, eu sunt responsabilă de implementarea acestei strategii de investiții (structurarea pachetelor financiare – granturi, împrumuturi cu dobânzi mici, cu perioadă de grație, garanții financiare și identificarea de co-investitori) și de coordonarea sprijinului oferit de noi – angajații NESsT sau mentorii pro-bono pe care i-am cooptat – pe partea de asistență tehnică (intervenții specifice pentru validarea sau creșterea modelelor de business – pot fi pe resurse umane, pe operațiuni, pe comunicare, pe vânzări, măsurarea impactului social etc.).

  • Am găsit o idee interesantă. Am descoperit o comunitatea care poate fi ajutată – care sunt paşii de urmat pentru a transforma o idee care sună bine într-o întreprindere socială sustenabilă?

În primul rând, e nevoie de implicarea celor care urmează să fie sprijiniți prin întreprinderea cu pricina.

Li se potrivește intervenția propusă? Pot și vor să fie incluși? Care este impactul social dorit? Ce indicatori de performanță ne stabilim? (exemplu: creșterea veniturilor cu minim 20% față de prezent; crearea a minim 20 de locuri de muncă etc).

Apoi, e nevoie de validarea ideii de către piață. Care e produsul / serviciul vândut? Cui se adresează? În ce condiții clienții țintă l-ar cumpăra? Cât mă costă să îl produc? Care e concurența? Cu cine voi lucra? Ce știu despre industrie / afacere, și ce mai trebuie să învăț? Cât trebuie să vând pentru a-mi atinge obiectivele sociale și a fi sustenabil financiar? Sunt proiecțiile realiste? Care sunt riscurile principale? Cum mă feresc de ele? De ce capital am nevoie să pot lansa? De unde și în ce condiții l-aș putea obține? Care îmi sunt partenerii strategici? Cum pot crește pe termen mediu – lung? Ce fac dacă dau greș?

Practic, trebuie să treci prin pașii prin care trece orice antreprenor, pe lângă răspunsurile legate de impactul social.

  • Ne poţi da te rog un exemplu şi povesti puţin despre un proiect din portofoliul vostru care poate fi dat drept reper de planificare şi comunicare?

Informații despre portofoliu NESsT de întreprinderi sociale găsiți aici.

Un exemplu ar fi Made in Roşia Montană – o întreprindere dezvoltată într-o zonă monoindustrială, unde sunt puține alternative pe piața muncii, multe femei neavând o sursă de venit.

În prezent, lucreaza acolo 50  de femei din Roşia Montană care croşetează articole din lână (ciorapi, căciuli, mănuși, fulare,yoga socks, etc). Producția este realizată acasă la fiecare în parte, iar femeile au un program de lucru flexibil permițându-le astfel să se organizeze și să se implice și în alte activități din cadrul comunității.

Tică Darie, fondatorul afacerii, a participat la cursurile ținute de NESsT și ne-a trimis anul trecut, spre evaluare, un plan de afaceri impecabil construit.

Am fost convinși să investim și ne bucurăm că am făcut-o. Despre cât de buni sunt pe partea de comunicare, vă invit să îi căutați online. Iar despre modul concret în care i-ați putea sprijini – deveniți-le clienți, vizitați Roșia Montană și povestiți despre ei prietenilor!

 

  • Ce provocări au aparut în tot acest timp de activitate în domeniu?

Provocările sunt imense – de la prevederi prea stricte sau incomplete legislativ (cadrul legal din România – la fel ca în multe din țările din regiune – forțează o diviziune strictă între entitățile non profit și cele orientate spre profit și este, în general, neprietenos modelelor hibrid, care combină scopuri sociale și antreprenoriale, făcând dificilă  și birocratică dezvoltarea întreprinderilor sociale), la proceduri birocratice copleșitoare, acces dificil la finanțare, în special în etapa de început, puține mecanisme de sprijin (asistență tehnică), proceduri de achiziții publice netransparente și nestimulante pentru întreprinderile sociale.

Plus riscurile inerente oricărei afaceri (și economice, și sociale).

Însă satisfacțiile, în caz de reușită – eșecul e parte a jocului, nu-l putem uita! – sunt dincolo de ce aș putea scrie eu aici.

 

  • Ne poţi spune, din experienţa avută ca formator ce a susţinut peste 90 de cursuri pentru antreprenori adulţi şi studenţi, care sunt principalele  temeri, dileme şi întrebări ale acestora?

Ei vor să facă, într-adevăr, o diferență semnificativă în viața celor pe care îi sprijină. Drept urmare, temerile sunt legate de riscuri. În caz de eșec, ei pierd mai mult decât niște bani și timp. Pierd impact.

Și cealaltă mare temere, mult mai concretă: excel-ul cu planificarea financiară!

Întrebările sunt legate, în principal, de modelul de business și monetizarea ideii. Cum fac să ajungă produsul meu la clienții care îl valorizează astfel încât să plătească prețul ce îmi permite acoperirea tuturor cheltuielilor și dezvoltarea întreprinderii? Întrebarea asta cuprinde mult mai multe alte întrebări mai mici și mai specifice și uite așa, din aproape în aproape și din răspuns în răspuns, construim un model care să funcționeze.

Sau, dacă ne dăm seama că lucrurile nu par fezabile, renunțăm la idee la timp și ne reorientăm.

 

  • Iniţial te-ai ocupat de dezvoltarea portofoliului de întreprinderi sociale pentru România, iar acum coordonezi acest proces la nivel global. Ce diferenţe ai observat? 

Sunt multe asemănări între România și celelalte țări din regiune. Dacă ar fi să compar cu America de Sud, cred ca acolo există o mai mare apetență pentru risc, mai mult curaj antreprenorial.

Poate și mai multă încredere în sine. Și potențial de impact social mai mare, datorită dimensiunilor problemelor sociale și numărului (absolut) mai mare de persoane marginalizate.

 

  • În 2012 ai obţinut titlul de Eisenhower Fellow. Un titlu prestigios şi generos în oportunităţi. Povesteşte-ne te rog cum ai reuşit să îl obţii şi ce a oferit apoi acest nou statut.

Într-adevăr, unul din momentele semnificative în viața mea profesională. Irina Anghel, Eisenhower Fellow, un om minunat și un profesionist desăvârșit, cu o încredere stimulantă în mine, m-a încurajat să candidez pentru fellowship.

În urma evaluării dosarului meu, a unui interviu la București și a unui al doilea interviu, on-line, din Philadelphia, am aflat vestea că am fost aleasă să reprezint în 2012 România, ca Eisenhower Fellow, alături de 20 de tineri leaderi din întreaga lume.

Împreună am avut ocazia de a participa la program intensiv în Statele Unite ale Americii – întâlniri la nivel înalt, personalizat pentru fiecare dintre cei selectați.

 

Obiectivele mele au fost legate de măsurarea și extinderea impactului social, de mixul de instrumente financiare la dispoziția întreprinderilor sociale, de politicile din domeniu.

M-am întâlnit cu alţi profesionişti incredibili, cu profesori universitari de la cele mai importante universități americane, donatori şi investitori, cu leaderi de întreprinderi sociale şi cu decidenți în domeniul politicilor publice, și am putut studia mecanismele de funcționare a întreprinderilor sociale în Statele Unite, precum și cadrul legislativ în care acestea se dezvoltă.

 

Am dezvoltat parteneriate între NESsT și alte organizații de acolo (chiar astăzi am avut un schimb de mesaje legat de o investiție într-o întreprindere socială din Peru cu cineva întâlnit atunci), și am împărtășit cu colegii mei lucrurile învățate acolo.

Am avut norocul de un grup de fellows extraordinari în cohorta din 2012, suntem cu toții în legătură. E o comunitate de oameni care chiar schimbă lucrurile în bine; încă mi-e greu să cred că sunt și eu acolo. Profit de ocazie să mai spun, încă o dată, mulțumesc, Irina!

 

  • Cum vezi tu viitorul antreprenoriatului social în România, în următorii 5 – 10 ani?

Se pare că metodele tradiționale și convenționale nu au răspuns pentru marile probleme economice și sociale.

Șomajul, sărăcia, excluziunea socială, îmbătrânirea populației, problemele de mediu – toate acestea cer noi  abordări.

Întreprinderile sociale sunt cel mai bine poziționate pentru a veni cu răspunsuri  generate la nivelul comunităților, acolo unde cauzele problemelor sunt manifeste.

Drept urmare, mă aștept ca tot mai mult să auzim de întreprinderi sociale. Tot mai  mulți antreprenori simt nevoia să aibă impact pozitiv și tot mai mulți oameni din domeniul social simt nevoia unei abordări pe termen lung, sustenabile.

Și mă mai aștept ca tot mai mulți dintre noi să fim conștienți de impactul comportamentelor noastre de consum și să facem, fiecare, presiune în piață pentru schimbarea socială, preocupându-ne de originea produselor pe care le consumăm și de modul în care sunt tratați de cei implicați în producție și distribuire.

Pentru timișoreni, un prim pas ar fi să ieșiți la Reciproc și Ambasada.