În Interviuri

Livia Coloji: O ilustraţie e gata când nu mai ştiu ce să-i fac

livia_heavy lifting 1

Livia ilustrează. Cărţi, personaje, ambalaje, aplicaţii, editoriale şi multe ale cele, iar de curând a ilustrat un crâmpei din poveştile cartierului Fabric, în cadrul programului Heritage of Timisoara. Îi place rutina şi rugina, spune ea, iar nouă ne place tare mult cum mânuieşte culorile, ideile şi formele în creaţiile sale. Drept pentru care am luat-o un pic la întrebări, mai jos.

  • Ce a vrut autorul să spună? Povesteşte-ne un pic despre stilul ilustraţiilor tale. Ce teme abordezi, ce mesaje şi cum ştii când o ilustraţie este gata.

Ilustraţiile mele sunt jumătate nostalgie, jumătate mâzgă colorată suprapusă destul de nehotărât.

Ele vorbesc despre absurd, situaţii bizare şi despre natură.

Când nu lucrez la proiecte personale, lucrez alături de câte un client şi atunci împing interesele personale sub birou, scot empatia din dulap şi facem ce putem noi mai bine.

O ilustraţie e gata când nu mai ştiu ce să-i fac. 

Asta-i o regulă învăţată la şcoală şi, practic, funcţionează destul de bine la proiectele cu un termen finit.

livia_in atelier

 

  • Care crezi că este rolul artistului în viaţa oraşului şi a oamenilor săi?

Din fericire, sunt multe feluri de artişti, deci multe roluri.  Al meu este acela de a transmite ideile şi valorile pe care le consider eu importante. Chiar dacă asta înseamnă uneori să ilustrez un mic sau mare nimic.

 

  • Trecem la capitolul Heritage of Timisoara. Cum a fost incursiunea pe tărâmul Fabric şi cum ţi-ai ales faţada pentru ilustrat?

A fost mind-blowing, nu ştiu cum altfel să-i spun! Încă-mi mai repovestesc şi încă-mi mai imaginez poveştile auzite în timpul turului. Ce-am ilustrat e, de fapt, o mică concluzie.

Adică mi-am concluzionat că da, dom’le, sunt fantome. Restul trebuie să se mai decanteze pentru că nu ştiu cum l-aş putea cuprinde într-o planşă.

fantome-fabric
  • De la văzut cartierul Fabric, la ilustrat, cum a decurs procesul – vrem câteva detalii din culise.

Mereu mi-a plăcut Palatul Ştefania şi l-am privit  cu multă admiraţie după renovare, mai ales datorită lemnăriei verzi de la parter. Deci a fost o alegere uşoară. De-aici încolo mi-am creat propria poveste: uşor exotică, inspirată şi de ceea ce am auzit în turul ghidat.  

cp_150x100_palatul stefania_livia.tif


Faţada Palatului Nägele a fost o surpriză a turului. A fost prima dată când am trecut pe strada Timocului, pe lângă acea parte a faţadei. Am avut o senzaţie de apăsare şi asta am încercat să transmit mai departe.

cp_10x15_livia.tif

[Află ce lucruri faine s-au întâmplat prin Fabric şi ce urmează în cadrul programului Heritage of Timisoara, aici.]

 

  • Cum ar trebui spuse poveştile culturii urbane, ca să fie ascultate?

Ar trebui spuse şi atât. Ascultători sunt.

cats

 

  • Ne poţi spune mai multe despre Norma d’Lux din cadrul Balamuc? 

Norma – un desen pe zi / scoate radical din pi este proiectul Anei Kun, al lui Răzvan Cornici şi al meu. L-am început în ziua în care ne-am mutat cu atelierul (de pe masa din bucătărie) la Balamuc.

E o reacţie imediată la tot felul de evenimente care contează mai mult sau mai puţin, e un exerciţiu, e un catharsis, e (un) fain. Mai ales că de la sfârşitul anului trecut e şi o carte.

 

  • Ce ai învăţat despre tine, despre colegii de breaslă, despre clienţi, oameni şi societate în general, din experienţa ta de ilustrator?

Posibilităţile sunt nelimitate (şi de o parte, şi de cealată parte a lui zero).

livia coloji_primavara2
  • Ne poţi da un exemplu de proiect de cultură urbană – de la noi sau din afară – valoros ca mesaj.

Ziarul orizontal al lui Dan Perjovschi.

dialog2

***

livia coloji_umbra

 

livia_fecioara fiintelor marunte livia_the littlest prince livia coloji_blackbird livia coloji_ thumbelina livia_inima