În Interviuri

Lucian Popovici: Odată ce ai conceptul stabilit e alegerea ta cât vrei să fie de clar mesajul

carte-postala-HOT2

Lucian crede că desenul în creion se află la baza artelor aplicate şi plecând de la el poate fi explorată ilustraţia şi designul grafic. Ne povesteşte mai multe, în continuare, despre educaţia sa ca artist, despre inspiraţie şi despre cum a fost experienţa Heritage of Timişoara.

[Lucian este şi autorul logo-ului HoT, inspirat din faţada unei clădiri istorice din Timişoara, în care unul din păunii încrustaţi are partea de sus căzută. Când faţada va fi restaurată, logo-ul HoT va fi întregit.]
heritageoftimisoara

//Ce înseamnă designul grafic şi ilustraţia pentru tine, de ce ai ales drumul ăsta şi cum te-a format? 

Practic desenam înainte să știu de ce o fac și nu prea aveam un scop, doar mă simțeam bine și îmi era mai ușor să mă exprim așa.

Cu timpul alegi să te ocupi de un sector mai mult, să-ți faci experiență, iar restul vine de la sine.

Am studiat Grafica și Restaurarea la Facultatea de Arte și Design Timișoara. Designul grafic și ilustrația sunt doar o mică parte din sectorul artelor aplicate.

Din punctul meu de vedere consider că este necesar să ai la bază desenul atât pentru design-ul grafic cât și pentru ilustrație, însă mă atrag ambele pentru că presupun comunicarea cu oamenii, ai un deadline, creează o provocare, te responsabilizează.

La final poți să-ți creezi propria ta dogmă care să funcționeze în societate.

 

//Crezi că un artist ar trebui să redea în munca lui teme originale sau aspecte care au nevoie de mai multă vizibilitate?

Sincer nu consider că un artist are vreo obligație vis-a-vis de ceva sau cineva.

Face omu ce-l taie capu’, dar sunt sigur că este influențat de oameni, mediul în care se desfășoară, știrile de la ora 5 etc.

Nu vreau să generalizez dar cred că la un moment dat tuturor ne trece prin cap să ne exprimăm cumva față de ceva care este sau nu în regulă.

Fiecare în felul lui…

 

//Trecem la capitolul Heritage of Timişoara. Cum a fost incursiunea în Fabric şi povestea cărei clădiri ai ales să o ilustrezi? 

Proiectul HoT este ce trebuie, adică, sper să fie apreciat pe măsura obiectivelor acestuia și o să încerc să împărtășesc și eu la rândul meu ambiția acestor oameni.

Mă bucur de inițiativă și sunt sunt onorat să mă găsesc printre ilustratorii acestei ediții.

Oamenii și-au făcut treaba ca la carte, ne-au introdus în proiect, ne-au prezentat, plimbat, povestit și istorisit tot Fabricul.

Abia am făcut față informației și mi s-a „pus pata” pe clădirile astea două.
De fapt și pe Stolperstein.

Stolperstein m-a atras pentru că este o lucrare de artă în sine și anume este proiectul artistului german Gunter Demnig, care încă din 1992 face aceste „pietre” (zeci de mii până acum) în diferite țări.

Pe lângă mesaj m-a impresionat și că este primul Stolperstein din România.
carte-postala-HOT

Fosta Bancă din Piața Traian este puțin eclipsată de alte clădiri din piață, dar pentru mine era destul să fie acolo.

Faptul că banca (modernă de la parter) sfidează stilul arhitectural al clădirii vechi, originale, o transformă pe aceasta într-o stigmată a deciziilor noastre.

O stafie cu acte-n regulă.

carte-postala-HOT2

Cinema-ul este cea de-a doua clădire aleasă. De ce nu am ocolit această clădire e mai simplu de explicat.

Am avut un cinematograf, dar nu-i asta, iar stâlpii ăștia doi erau pe vremuri… da, bine, erau în altă parte. Apoi au venit comuniștii și au „reîmprospătat” aspectul, și nu știu cine, că deja nu mai contează, a aplicat stucaturile astea dantelate pe fațadă.

Dacă aș face o planșă arhitecturală de prezentare (că de fapt așa au și început lucrările) pe cine ar mulțumi? Cine ar da ok-ul că da, asta-i, o facem.

Și uite așa, un amalgam de scuze pe griuri distonate, cu tentative de minimalism eșuat acoperă o poveste frumoasă a acestui cinematograf timișorean.

carte-postala-HOT3

//Povesteşte-ne, te rugăm, şi despre procesul aşezării clădirii pe foaie. Cum ai început, ce provocări ai avut şi când ai decis că lucrarea poate fi considerată gata?

Să știi că tipa aia (din echipă) avea dreptate…

La discuțiile premergătoare procesului creativ, la un moment dat, zice cineva din echipă că sunt două posibilități: ori idealizare, ori conştientizare.

Grea temă, recunosc, eram sceptic și nu i-am dat crezare, dar într-o lumină mai nuanțată, la unele din cele două posibilități se încadrează și lucrările din expoziție, conştientizare în cazul meu.

De la schiță până la final au dominat grafismele, ductul creionului și studiul formei, iar tehnica este de fapt mixtă, creion, transfer și intervenții digitale.

Rolul ilustrației de a rezista pe o dimensiune de carte poștală este, zic eu, atins, însă impactul supradimensionării pentru expoziție merită văzut.

Nu am trac de lucrări nefinalizate. Odată ce ai conceptul stabilit e alegerea ta cât vrei să fie de clar, direct sau concis mesajul.

Lasă loc de interpretare, nu te stresa.

 

//Ce înveţi prin creion şi ce poţi exprima prin el şi nu poţi, la fel de bine, prin desenul digital?

La desenul analogic n-ai funcția de undo. Ceea ce e perfect fiindcă îți dezvoltă disciplina, puterea de decizie și viziunea de ansamblu (pe lângă „mână”, compoziție, proporții etc).

La desenul digital ai undo, însă trebuie să-ți folosești disciplina deja dobândită, să acorzi atenție stilisticii, ca să o reproduci după caz, detaliilor și poate să te chinui un pic mai mult cu ductul creionului digital.

Încă nu aș renunța la creion în schimbul undo-ului, dar uneori îmi lipsește zoom-ul pe hârtie.

black-rabbit

//Cum faci ca prin desenele tale să transmiți povestea, atmosfera, sentimentul şi nu doar să redai grafic un context?

Siguranța vine prin naturalețe.

Nu vreau să fiu Gică-Contra dar ilustrata chiar e un context în care elementele sunt argumentate.

Pe cât de bine putem să le argumentăm (facem apel și la bagajul informațional al fiecăruia) pe atât o să ne fie mai ușor să alcătuim un mesaj.

Natura este principalul susținător al lucrurilor de genul ăsta. E normal să plecăm înspre dreapta, e firesc să ajungem în stânga.

Pe lângă câteva reguli simple de compoziție sunt infinite asocierile de textură sau culoare care să ne înlesnească și mai mult traseul spre senzația și atmosfera dorită.

Pur și simplu îmi imaginez o cameră cu milioane de robinete, fiecare dintre ele fiind un adjectiv pe care ți-l poți imagina sau îl poți inventa. Și cu ele trebuie să fac un cocktail.

Eu decid exact cât și ce pun în pahar. Simplu, nu?

antagon2

//Care crezi că sunt resursele artistice nevalorificate ale culturii urbane? 

Arhitectură avem, dar trebuie restaurată și conservată, festivaluri avem, trebuie susținute, teatru independent avem și avem și public pentru asta, arte plastice avem, suntem oraș universitar, și mai suntem și viitoare capitală culturală…

Avem de toate, ar fi bine să avem și un info centru pe măsură. Ăla-i pe bune o lipsă mare în orașul ăsta.

//Ne poţi da un exemplu de proiect care ţi se pare relevant şi valoros pentru promovarea culturii urbane?

De la noi țin la Antagon Festival, mi-a fost drag de la început. M-am implicat pentru că deschide noi orizonturi culturale. Și o face foarte bine.

Am aflat de curând de Bread and Puppet Theatre din America și sunt fascinat de conținut. Vă invit să-i descoperiți și voi. Au fost prin Iași la cea de-a zecea ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (FITPTI) 2017.